În Biblie apar două nume, Osie, numele prorocului, şi Ozia, numele regelui Ierusalimului. Prin calendar, numele Osie a ajuns la români, dar n-a căpătat răspândire, formele contemporane Ozea şi Oazu fiind foarte rar întâlnite. Dicţionarele onomastice atestă şi câteva forme derivate, specifice româneşti fiind Osian şi Osiescu. La 1530, în documentele moldoveneşti, este atestat numele cu forma Osoe: Osoe, locul lui în Horodnicul de Jos. De la persoane cu prenumele sau numele Osoi au provenit numirile de localităţi Osoiul, atestat la 1774 în ţinutul Iaşi şi în ţinutul Putna (Ştefan Vrabie ot Osoiu) şi care există şi azi în jud. Iaşi şi Suceava. Persoana care locuia sau provenea dintr-o localitate cu numele Osoiu a fost numită Osoian, nume atestat la 1774 în ţinutul Putna: Enache Osoian şi în ţinutul Roman: Radu Osoianul. Alte atestări documentare nu se întâlnesc.
Azi, în republică, există numele Osoianu purtat de 553 de persoane.
Maria Cosniceanu, doctor în filologie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
