Pentru toată lumea creştină, este cunoscut Sf. Mare Mucenic Pantelimon supranumit Tămăduitorul, cinstit de biserică la 27 iulie, stil nou/ 9 august, stil vechi. Tema Pan s-a folosit şi ca prenume de sine stătător, având forme asemănătoare în română şi în limbile balcanice. Formele Pan, Panu, Panul, Pană au fost atestate în sec. XV, XVI, XVII, în Oltenia, în Ţara Românească şi în Moldova. În documentele moldoveneşti, la 1532, în ţin. Cernăuţi, este atestat Panul, nepot lui Gherasim. În documentele basarabene, la 1667, este atestat Panul, om de moşii din Cobusca. În documentele moldoveneşti sunt forme provenite din cele slave, de ex., Pană zis şi Pano, formă bulgară, numele Pană fiind frecvent atestat: Pană din Suceava (1586), Pană, pârcălab de Orhei, martor în sfatul domnesc (1586), Pană, cămăraş (1617), Pană din Roman, neguţător de miere (1619), Pană, al treilea vistier (1625) etc. De la Pan, Panu sunt înregistrate o serie de forme cu sufixe slave, fie împrumutate gata formate de la slavii din Balcani, fie apărute pe teren românesc: Panco, Pancu, Pancea, Panciu, Paneş, Panici, Panoş. De ex.: Oancea Pancea (1555), Panco, iazul lui în Borhineşti (1456), Panco din Panceşti pe Moldova (1529), Pancu, drumul lui la Socola (1583). În documentele basarabene: Mihalaşcu Pancu şi fraţii săi au cumpărat părţi din s. Negreşti pe valea Işnovăţului, ţin. Lăpuşna (1655), Andronache Paneş din s. Sărăteni, ţin. Orhei-Lăpuşna. Vasile Panoş hotarnic al satului Cuiciuleni (1616). Panoş a fost redat apoi prin Panâş (Panâş ot Voloşăni, 1669) şi prin Panăş: Agapie Panăş (1698). La 1774, în s. Voloseni, ţin. Orhei-Lăpuşna, sunt atestaţi: Ipati Panăş, Ştefan Panăş, Chirica Panăş, Constantin Panăş, Istrati Panăş, probabil de aceea şi numirea satului Voloseni a fost schimbată în Pănăşeşti. Azi, numele are forma Paneş.
Numele Panici este un derivat de la Pan cu sufixul de origine slavă -ici, care la sârbi şi la ruşi formează patronime, în cazul de faţă având sensul „fiul lui Pan”. Şi în documentele slavo-române apare cu acelaşi rol, indicând descendenţa, ca şi sufixul românesc -escu. Întrucât diecii care scriau actele slavo-române uneori slavizau patronimele, nu se mai pot distinge cazurile când numele slav a fost împrumutat în această formă şi când sufixul slav a fost adăugat la un nume românesc. Numele Panici apare în documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, la 1425: unde este Panici, cu satul de pe Nârnova al lui Ştefan Stravici. În documentele basarabene nu se întâlneşte, dar s-a păstrat prin tradiţie.
Maria Cosniceanu, doctor în filologie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
