De ex., la Vasile Alecsandri, în legenda Dan, căpitan de plai, hanul Ghirei zice despre Dan: „Având o viaţă verde în anii tinereţii/ Şi albă ca zăpada în iarna bătrâneţii”. De la acest sens atribuit unei persoane a apărut numele Verde, la care s-a adăugat sufixul diminutival-dezmierdător -eş, formându-se numele Verdeş. În documentele moldoveneşti este atestat numele Verdeş: Cozma Verdeş (1612), Verdiş (1614), Verdiş, vătav mare din ţin. Tutova (Gonţa, 740). În documentele basarabene, la 1669, este atestat satul Verdeşeni (Verdăşănii pe Vladnic – SDL, 119). La 1774 este frecvent atestat numele Verdeş: Ştefan Verdeş, în Chiţcani; Simion Verdeş, în Hârtop; Arhirii Verdeş, în Gheţeoani (azi Visterniceni) ş.a.
Azi, în republică, cu numele Verdeş sunt înscrise 2356 de persoane.
Numele Mânzatu a provenit de la substantivul mânzat „viţel înţărcat, a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, între câteva luni şi doi ani”. Prin intermediul unei porecle a apărut numele Mânzatu, atestat şi ca nume topic în România. În jud. Vaslui este satul Mânzaţi, atestat din 1434. La noi, în r-nul Hânceşti, este satul Mânzăteşti, provenit de la o persoană cu numele Mânzatu. La 1817 acest sat se numea Mânzăteştii vechi a serdăresei Maria Onofrei (SDL, 22). Numele de familie Mânzatu nu este atestat în documentele moldoveneşti şi în cele basarabene.
Azi, în republică, cu numele corect Mânzatu sunt înscrise 230 de persoane, cu forma Mânzat – 539 de persoane.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
