Există şi o explicaţie ştiinţifică care susţine această observaţie a cercetătorilor germani: pe întuneric, neputând vedea mâncarea înainte de a o consuma, sărim peste etapa în care se produce salivarea şi apariţia sucurilor gastrice în urma contactului vizual cu mâncarea (ceea ce îngreunează procesul de digestie al alimentelor).
Ca parte a studiului condus la Universitatea Konstanz 50 de voluntari au fost legaţi la ochi (au purtat ochelari de schi modificaţi), în timp ce alţi 40 au fost lăsaţi să vadă mâncarea.
Toţi participanţii, cărora li s-a interzis să mănânce cu două ore înainte de experiment, au fost invitaţi să încerce trei feluri de îngheţată (o porţie de 96 de grame), timp de 15 minute. După aceea, au fost întrebaţi câtă îngheţată estimează că au mâncat.
În momentul în care li s-a cerut să estimeze cantitatea consumată participanţii legaţi la ochi au estimat în jur de 197 de grame de îngheţată, iar cei nelegaţi la ochi au estimat doar 159 de grame. Dar lucrurile au stat cu totul atfel. De fapt, grupul care a putut vedea mâncarea a consumat 116 grame fiecare, în timp ce participanţii legaţi la ochi au consumat în jur de 105 grame fiecare.
Astfel, cercetătorii consideră că în momentul în care nu poţi vedea mâncarea îi permiţi organismului să fie ghidat de propriile nevoi în timp real, fără a fi influenţat de experienţe din trecut cu acelaşi timp de alimente. Cei care au putut vedea îngheţata au fost ghidaţi şi de senzaţia de saţietate pe care au experimentat-o în trecut şi au optat pentru porţii mai mari.
Coordonatorul studiului doctor Britta Renner este de părere că: "Privarea vizuală a cauzat o disociere pronunţată între consumul real şi cel perceput. Aceast studiu ar putea oferi informaţii care ar putea duce la schimbarea comportamentul alimentar. Aceste rezultate ar putea indica faptul că privarea de informaţie vizuală oferă organismului şansa de a estima senzaţia de saţietate a alimentelor în funcţie de nevoile din acel moment fără a apela la asocierea cu experienţe anteriore."
Când nu putem vedea, organismul consumă exact cât are nevoie, fără a fi influenţat de alţi factori pe care simpla vizualizare a mâncării îi aduce în joc (inclusiv ideea de a termina tot ce este în farfurie).
sursa: csid.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
