„Divizarea ministerului a fost un pas greşit”

– Dnă Buliga, când aţi venit în fotoliul de ministru, cu ce probleme v-aţi confruntat. Ce aţi găsit la minister?

– Am găsit un domeniu deloc nou pentru mine, fiindcă anterior, fiind deputată, am exercitat funcţia de preşedintă a Comisiei parlamentare pentru protecţia socială, sănătate şi familie. Deşi existau multe probleme nerezolvate de predecesorul meu, agravate chiar, m-a înaripat dorinţa colegilor de aici de a schimba lucrurile în bine. Am angajat, prin concurs, 17 specialişti, pentru că în cadrul noului guvern ministerul s-a extins, devenind Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. În afară de politicile din domeniile protecţiei sociale, asigurărilor sociale şi egalităţii de gen, ministerul a început să promoveze şi politici în sfera salarizării, politici migraţionale, demografice, ocupaţionale, precum şi cele ce vizează relaţiile de muncă, parteneriatul social şi ajutoarele umanitare. Acum cinci ani, când a fost divizat ministerul, s-a făcut un pas greşit, deoarece aceste probleme sunt interdependente, prin urmare politicile promovate în acest domeniu nu pot fi privite şi elaborate separat.

– Ce alte greşeli a comis conducerea fostului minister? Ce politici au fost promovate incorect?

– Fosta guvernare a promovat pe larg inechitatea, oferind înlesniri pentru unele categorii de cetăţeni în detrimentul altora. Activitatea ministerului era bazată pe politici populiste, care au avut un impact negativ asupra desfăşurării reformelor în domeniul protecţiei sociale. De asemenea, au fost susţinute cu insistenţă politicile categoriale, prin care se oferea asistenţă socială anumitor categorii de cetăţeni, nu întotdeauna celor mai nevoiaşe. Uneori, asistenţa purta chiar un caracter de remunerare, pentru unele merite, a categoriilor privilegiate, deşi sensul şi scopul asistenţei sociale este cu totul altul: de a susţine persoanele şi familiile ce fac parte din categoriile vulnerabile.
Am depistat şi unele cazuri de utilizare ilicită a banilor publici. Mă refer la utilizarea incorectă a mijloacelor Fondului republican de susţinere socială a populaţiei, când, printr-o hotărâre de guvern, aproape 11 mln. de lei au fost transferaţi sub formă de ajutor temporar, pe parcursul a şase luni, unor anumite categorii de cetăţeni, fapt ce constituie o încălcare flagrantă a legii. Prin aceasta, sute de alţi cetăţeni au fost lipsiţi de posibilitatea de a primi un ajutor bănesc unic din acest fond, în caz de apariţie a unei probleme majore.
Tot din acest fond au fost utilizaţi bani pentru organizarea unor acţiuni ale căror cheltuieli trebuia să le suporte bugetul de stat.

– Ce s-a făcut în domeniul pensionării, o problemă dureroasă a societăţii noaste?

– Cu toate că există o strategie de reformă a sistemului de pensionare, adoptată în 1998, care a început a fi realizată începând cu 1 ianuarie 1999, politica promovată în ultimii ani a fost una de stagnare şi de deviere de la principiile declarate în această strategie. Astfel, deşi unul din principiile de bază ale reformei este unificarea sistemului de pensionare şi lichidarea înlesnirilor la acordarea pensiilor, pentru ca mărimea pensiei să depindă doar de durata stagiului de cotizare şi de mărimea venitului din care s-au achitat cote de asigurări sociale, pe parcursul ultimilor ani, numărul înlesnirilor a crescut, beneficiarii fiind nu cei nevoiaşi sau cei care lucrează în condiţii nocive. De ce unii funcţionari primeau pensia în valoare de 75%, iar majoritatea cetăţenilor doar 42% din contribuţie? Am depus eforturi să revenim la principiile reformei, primele proiecte de acte legislative fiind deja elaborate, iar unele prezentate guvernului spre examinare. În continuare sper să revenim la problema persoanelor care lucrează în condiţii nocive. Conştientizăm faptul că acestea au devenit şi mai vulnerabile în cazul în care activează în sfera privată. Am lucrat şi asupra perfectării cadrului legislativ ce se referă la alte prestaţii de asigurări sociale, de exemplu – indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă. Mai avem şi alte intenţii, despre care poate e prea devreme să discutăm. Voi menţiona doar problema ce ţine de indexarea pensiilor, încercând să găsim căi echitabile. Am început să lucrăm mai activ cu societatea civilă. Am reuşit să ratificăm Convenţia privind protecţia persoanelor cu dizabilităţi, să aprobăm Strategia privind incluziunea socială a acestora, o nouă lege privind susţinerea suplimentară a populaţiei în perioada rece a anului, Strategia privind situaţia demografică în RM etc.

– Din păcate, persoanele cu dizabilităţi continuă să fie marginalizate. Ce s-a făcut pentru a uşura viaţa acestora?

– Un mic succes e că am ratificat convenţia, deschizând posibilitatea de dezvoltare a serviciilor destinate persoanelor cu dizabilităţi. Aprobând acel document important, am deschis calea spre parteneriat între minister, societatea civilă şi autorităţile publice locale. Înainte de toate, trebuie să evaluăm numărul real al persoanelor cu dizabilităţi, să aflăm cum sunt susţinute familiile care au astfel de copii etc., căci nu avem un sistem de informare centralizat. Încă nu toate autorităţile au înţeles că aceste persoane nu trebuie să rămână izolate în case, trebuie să le creăm condiţii normale, ca să poată merge la magazin, să călătorească cu autobuzul, să înveţe etc. Toate acestea nu pot fi realizate într-un an. Este vorba de o strategie pe termen lung. Lucrurile vor avansa într-un ritm mai rapid atunci când toţi vom conştientiza că ei au nevoi speciale, dar nu-s diferiţi de noi.

– Avem circa un milion de moldoveni care muncesc peste hotare. Ce se face pentru ei?

– Recent, am prezentat în Guvern Acordul privind negocierea în domeniul migraţiei de muncă cu Federaţia Rusă. RM are astăzi circa 200 de mii de muncitori în Federaţia Rusă, care nu sunt protejaţi, nu li se asigură garanţii sociale, au salarii mai mici decât muncitorii ruşi. Acest acord le va asigura cetăţenilor noştri respectarea drepturilor: să nu fie discriminaţi prin salarizare, să li se asigure drepturile sociale. Am început discuţiile despre un acord cu Italia. În oraşul Padova am organizat recent un târg al locurilor de muncă, pentru a motiva cetăţenii noştri să se întoarcă acasă. Până în prezent au fost semnate Acorduri în domeniul securităţii sociale cu patru ţări: Bulgaria, Portugalia, România şi Luxemburg. Suntem în proces de negociere a unor acorduri similare cu Polonia, Cehia şi Austria. Avem o deschidere totală din partea Ţărilor Baltice, Greciei, Turciei, Italiei, Belgiei şi Ungariei.

– Cum sunt protejate interesele oamenilor care muncesc în R. Moldova la negru?

– Suntem în căutarea unor soluţii pentru aceste persoane, dar, cu regret, trebuie să recunosc că, fără susţinerea nemijlocită a acestora, calea va fi foarte anevoioasă. Aş vrea să fac un apel către persoanele ce acceptă să-şi ofere ilegal braţele de muncă sau să primească o parte din salariu în plic, să le conving să ne devină parteneri, să fie şi ele exigente faţă de angajatorii lor, să lupte pentru respectarea drepturilor lor în ceea ce priveşte munca şi salarizarea. Doar prin insistenţă comună le vom putea oferi acestor persoane un viitor asigurat cu pensii şi alte drepturi sociale.

– În ultimul timp se vorbeşte foarte mult despre acordarea ajutoarelor sociale. În 2010, această lege a fost modificată esenţial. Care au fost punctele slabe ale vechii legi?

– În februarie 2010, parlamentul a modificat Legea cu privire la ajutorul social. Astfel, a sporit numărul familiilor care beneficiază de ajutor social. În acelaşi timp, nu dorim să dezvoltăm o societate infantilă, dependentă de ajutoare sociale. Deja avem exemple foarte bune când ajutoarele sociale au fost folosite pentru copii, pentru sporirea calităţii vieţii. Fostul minister nu a gândit până la capăt această lege. Oamenii nu cunoşteau că există o astfel de prestaţie socială. Din acest motiv, prima noastră acţiune a fost informarea populaţiei. Fiecare cetăţean trebuie să ştie că, atunci când ajunge într-o situaţie de risc, când rămâne fără loc de muncă etc., poate să se adreseze la asistentul social, având şansa să primească ajutor din partea statului.

– Suntem în prag de 1 septembrie. Ce ajutoare financiare vor primi copiii din familiile socialmente-vulnerabile, orfanii etc.?

– În ajunul noului an şcolar, Fondul republican de susţinere socială a populaţiei, prin intermediul fondurilor locale, acordă susţinere socială familiilor defavorizate care au copii de şcoală. Pentru anul de studii 2010-2011 vor fi acordate ajutoare materiale unice, preponderent familiilor cu necesităţi stringente, în sumă totală de circa 11,2 mln. lei, ceea ce e cu 760 de mii de lei mai mult decât s-a acordat anul trecut.

– Vă mulţumesc!