Dorul de Siberia şi discursul lui Ghimpu

Unii au votat şi acum le pare rău. Viitorul e în mâinile bătrânilor, care votează din obişnuinţă. Dar când vezi că şi politicienii s-au săturat de mascarada lor şi nu mai au de gând să participe cumva la ea – cred că e o noutate pentru Moldova.

Aşa am simţit eu discursul lui Mihai Ghimpu, în care a declarat că nu mai are chef de jocurile din interiorul AIE şi că PL nu va propune pe cineva pentru preşedinţie, dar şi că renunţă la funcţia de spicher al Parlamentului. Prima impresie după acel discurs e că Ghimpu a fost frânt de cel care declara în aceeaşi zi la În profunzime: „În primul rând, Dodon este creatura părinţilor săi de la Sadova şi a strămoşilor săi”, adică de dom’ Dodon care continuă să vorbească despre el la persoana a treia, semn clar de megalomanie, despre care am mai scris (MEGALOMANÍE s.f. Grandomanie. ** (Med.) Nebunie care constă în obsesia măririi, a gloriei, a grandorii. [Gen. -iei. / < fr. mégalomanie, cf. gr. megas – mare, mania – nebunie]). Dar asta a fost doar prima impresie, pentru că s-a văzut clar că Ghimpu nu mai doreşte de fapt să facă parte dintr-o ecuaţie în care intră şi Dodon.

Altceva mi-a sunat mie foarte sumbru în discursul lui Mihai Ghimpu. Referinţa foarte clară la Moscova: „Noi nu pretindem la funcţii. Ştiam că nu voi ajunge în funcţia de spicher. Cei de la Moscova nu vor ca Ghimpu să fie spicher. Şi cei doi cu Dodon au fost la Moscova”. Se pare că independenţa Moldovei e doar pe hârtie, că rămânem în continuare o republică sau o gubernie a Rusiei şi că totul se hotărăşte acolo. Jenant şi umilitor, de parcă am fi o ţară de sclavi – sclavii ruşilor.

Ca în comentariile şcolare, natura parcă a confirmat vorbele lui Ghimpu. Graniţele spre România au fost închise, iar zăpezile au căzut peste Moldova ca în Siberia. Cuiva îi este dor de Siberia.

P.S. Zilele astea, când am vrut să-mi cumpăr ţigări de la un chioşc din Râşcani, doi tineri mureau de râs. Mi-au spus: nu o să-ţi dea ţigări dacă ceri în română. Aveau dreptate.