Comentariu

Douăzeci de ani de…

De unde este, de unde nu-i, adică un pic din bugetul caselor pentru sinistraţi, alt pic din alte bugete şi uite că s-au adunat bănuţii pentru o sărbătoare de mai mare frumuseţea. Cu ocazia celor 20 de ani de independenţă, guvernarea a decis să ne delecteze spiritul patriotic cu o paradă militară plină de pompă şi demnitate naţională, una în stilul Moscovei. Şi dacă veni vorba de Moscova, mie personal defilările militare de acest gen (cu tancuri şi marşuri) îmi creează o stare de nelinişte, dacă nu chiar de groază. Oare se întâmplă ceva la 20 de ani de independenţă? Începem războiul cu cineva? De ce defilează blindate sovietice prin Piaţa Marii Adunări Naţionale? Vrem să revenim la Uniunea Sovietică? Şi ce strigăm la sărbătoare? „Trezeşte-te, române, eşti independent!” sau „Ura! Tovarăşi!”? Rămân confuz şi nu înţelege care ar fi mesajul acestor fanfaronade şi ce am realizat în aceşti 20 de ani de independenţă. Ca urmare, propun o analiză absolut subiectivă şi apolitică a celor 20 de ani de independenţă a republicii, mai bine zis – o trecere în revistă a ceia ce s-a reuşit şi ce nu. Pentru că de 20 de ani suntem independenţi şi liberi să ne dăm cu părerea, oricare ar fi ea.

De 20 de ani, R. Moldova este independentă. Metaforic vorbind, de doi ani încoace R. Moldova a trecut de vârsta majoratului. A crescut greu acest june, a fost mutilat încă din naştere şi apoi hăituit de aceleaşi coşmaruri bolşevice care îi chinuiseră strămoşii timp de o jumătate de secol. Ce înseamnă aceşti 20 de ani pentru noi şi care parte a cântarului este mai grea? Cea proeuropeană, democratică şi transparentă sau cea comunistă şi dornică de revenirea la „bunăstarea socialistă”? De 20 de ani suntem tot mai independenţi de patria mamă România şi tot mai dependenţi de trecutul sovietic plin cu de toate, de la cârnat de trei copeici la excursii fără vize în îndepărtata Siberie. De 20 de ani avem libertatea de a vorbi o limbă inexistentă şi de a ne crea propria istorie – fantasmagorică şi absurdă pe alocuri, dar o istorie a noastră, a moldovenilor. De 20 de ani avem libertatea de ai numi pe cotropitori patrioţi, iar pe adevăraţii patrioţi fascişti unionişti.

De 20 de ani avem o Constituţie care nu are nici în clin nici în mânecă cu realităţile statului. De 20 de ani avem puncte vamale chiar la noi în ţară, însă suntem un stat cu un teritoriu inalienabil, iarăşi, conform Constituţiei şi în pofida realităţii. De 20 de ani avem libertatea de a ne trimite părinţii peste hotare pentru a crea un cât de cât buget al ţării (citeşte buget al patrioţilor, adevăraţilor patrioţi, nu fasciştilor unionişti). De 20 de ani nu vrem să recunoaştem adevărul istoric, pentru că… nu a venit momentul încă. La 20 de ani intenţionăm să organizăm parade pompoase care, printr-o subtilitate infernală, ne reamintesc de invazia sovietică în Moldova. De 20 de ani suntem liberi să avem un singur poet naţional – Mihai Eminescu. Nu este important să-l citim, esenţialul e că este mare şi e al nostru, de stat.

De 20 de ani ne întrebăm cărei naţiuni îi aparţine Eminescu? Naţiunii lui Vieru, Slavici, Arghezi, Coşbuc şi Stănescu sau naţiunii lui Stalin, Lenin, Marx şi Engels? De 20 de ani ne lecuim de comunism după metoda „scoate răul cu rău şi comunismul cu comunism”. De 20 de ani avem televiziuni, şi nu televiziune, precum se stipulase cu un an în urmă. Mai corect ar fi: de 20 de ani, televiziunile ne au pe noi, prezentându-i pe aceiaşi lingăi de partid dintr-o altă perspectivă cromatică, una mai la modă, proeuropeană. De 20 de ani nu ne mişcăm în nicio direcţie şi ne jucăm de-a capitalismul primitiv (atunci când puţini au totul şi mulţi nu au nimic). De 20 de ani caut măcar un politician pe care l-aş vota pentru că-mi place şi cred în el, dar nu pentru că este în opoziţie faţă de comunişti.

Acum stau şi mă întreb: ce să facem la 27 august? Să sărbătorim sau să bocim? Rămâne la discreţia fiecăruia. Până la urmă, premierul zâmbeşte, iar fermierul boceşte.

Nu aş putea să-ţi urez mulţi ani de asemenea independenţă, Moldova. Nu în starea în care te-am văzut şi te vedem în primii 20 de ani. Aş putea să-ţi doresc un nou început. Unul luminos, etic, moral şi adevărat.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *