Întitulată „Marele han Batîi – întemeietorul statalității rusești”, lucrarea științifică demonstrează că sistemul de guvernare al Rusiei a fost creat de Hoarda de Aur.
Faptul că rămășițele Rusiei Kievene și a Hoardei de Aur co-existau într-un fel de simbioză stă nu doar la baza teoriei euroasiatice (lansate la începutul secolului al XX-lea), dar și la temelia viziunii despre lume a majorității istoricilor ruși. De aceea, Ghenadie Tiundeșev (Haramoos), docent al Institutului de istorie și drept din cadrul Universității din Hakassia „H.F. Katanov”, nu face decât să sistematizeze aceste teorii.
Harta Imperiului Mongol (În partea de nord – Hoarda de aur) înainte de divizare în mai multe așa-numite “Hanate”
(Ascensiunea și divizarea Imperiului Tătaro-Mongol)
Statul creat de hanul Batîi există și în zilele noastre, doar că limba oficială a acestuia a ajuns să fie limba rusă (rezultat dintr-un amestec de limbă slavă și limba turanică). Limba fondatorului statalității rusești este prezentă în terminologia folosită în trecut și în prezent: kaznaceistvo (visterie), tamojnia (vamă), denighi (bani), Boiarskaia Duma (sfatul boierilor), iamskaia slujba (serviciul poștal în Rusia țaristă), kara (pedeapsă), karaul (strajă) etc. Datorită hanului Batîi, militarii și păstorii din stepă au devenit locuitori ai orașelor – funcționari, negustori, meșteșugari, proprietari de pământuri, agricultori, constructori de drumuri, caravan seraiuri, spitale și școli. Drept dovadă sunt cuvintele foarte curente în limba rusă: kniga (carte), karandaș (creion), uciteli (învățător), ucionîi (om de știință), cias (ceas) etc.
Formațiunea protostatală rusă a fost parte a Hoardei de Aur, la fel ca hanatele din Crimeea, Kazani, Astrahani și ulusul Uzbec, pe ruinele căruia au apărut Hoarda Nogai, hanatele Kazah, Siberian și Hivinsk. De iure, Rusia a scăpat de controlul Hoardei de Aur abia la începutul secolului al XVIII-lea, când Petru I a încetat să mai plătească tribut hanatului din Crimeea (cea mai puternică rămășită a imperiului tătar). Cu alte cuvinte, din acel moment, Rusia devine singurul succesor de drept al Hoardei de Aur.
Rusia a plătit tribut hanilor din Serai, capitala imperiului tătar. Pentru asta a căpătat dreptul să aibă flotă comercială pe Volga, o reședință religioasă în Serai și scutirea de impozite a bisericii pravoslavnice ruse. 
Harta anul 1389 (wikipedia) teritoriul controlat de tătarii ce avea capitala în Serai; Cu verde sunt prezentate centrele de unde erau colectați sclavii, cu negru sunt însemnate porturile de export iar cu roșu capitalele administrative.
La rândul său, Rusia avea tot sprijinul militar și spiritual al Hoardei de Aur în nenumăratele războaie cu vecinii vestici cum ar fi Regatul Suedez, Ordinul Teutonilor, Polonia și Marele Cnezat Lituanian, Regatul Ungar, Rusia Galițiană, Volîni, Cernigov și alte cnezate care nu erau sub dominația Hoardei de Aur.
(Formațiunile statale apărute ca urmare a divizării Hoardei de Aur)
Prin urmare, alegerea cneazului Aleksandr Nevski, învingătorul suedezilor și teutonilor, fiul adoptat și favoritul lui Batu-han a fost făcută pornind de la teoria răului mai mic, în favoarea comuniunii cu Hoarda de Aur. Această alegere a fost aprobată de popor și sfințit de biserica pravoslavnică, iar așezarea lui Aleksandr Nevski în rândul sfinților este dovadă concludentă în acest sens.
Pictură Batu-han
Pictură Alexandru Nevskii
Rusia de astăzi nu s-a format pe temelia Rusiei Kievene, care s-a destrămat în opt state suverane în secolul al XII-lea, înainte de apariția „mongolilor”, sau în urma rivalității cu Hoarda, cu care rușii chiar nu aveau neînțelegeri la capitolul religie sau cultură. Rusia a apărut pe o temelie cu totul nouă, care era parte organică a statalității create de Hoarda de Aur. Rusia s-a format în urma rivalității Moscoviei cu hanaturile ce au făcut parte cândva din Hoarda de Aur pentru dreptul de a moșteni un imperiu aflat în destrămare.
Tradiția Hoarde de Aur s-a integrat temeinic în viața Rusiei. Multe legi și elemente culturale ale Hoardei au fost atât de trainice că au supraviețuit nu doar în epoca țarilor germani ai Rusiei, dar au ajuns și în zilele noastre.
Iată ce scrie și istoricul M.G. Hudiakov:
„Spre deosebire de orașele Suzdal, Vladimir sau Novgorof, orașul Moscova, în calitate de centru al statalității rusești, a apărut într-un mediu tătar. Asta se explică nu doar prin faptul că plătea tribut Hoardei de Aur, ci pentru că a preluat multe legi și tradiții politice tătare. Limba birocrației moscovite era un fel de limbă meta-turanică – o calchiere transliterată a terminologiei tătărești.
Cancelaria Hoardei de Aur folosea limba turanică, scrisă în grafie uigură, iar apoi, în cea arabă. Scribii ruși cunoașteau atât limba turanică, cât și grafia arabă. Drept dovadă sunt scrierile arăbești în documente rusești și obiectele de uz casnic confecționate de meșteșugari ruși”.
Ce înseamnă HOARDA DE AUR?
Hoarda de Aur (în limbile mongolă: Altan Orda; tătară: Altın Urda; turcă: Altın Orda;; rusă: Золотая Орда) a fost un stat mongol – iar mai târziu turcic – care ocupa întinse teritorii din Rusia, Ucraina și Kazahstan, stat apărut după dezmembrarea Imperiului Mongol și anii 1240. În perioada de maximă putere, teritoriul Hoardei de Aur ocupa cea mai mare parte a Rusiei Europene, de la Munții Ural la Munții Carpați, până în Siberia. În sud, Hoarda de Aur se învecina cu Marea Neagră, Munții Caucaz și teritoriile mongolilor din Ilhanat.
Traducere Timpul.md (Ion Macovei)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
