Dr. Dumitru Noroc: Organismul uman repară foarte multe greșeli ale medicilor și ale farmaciștilor

Timpul.md31 decembrie 2017

0 44

Valentina Ursu a stat de vorbă cu un specialist în probleme de sănătate, conferențiarul universitar Dumitru Noroc, om emerit de 84 de ani, deputat în primul Parlament al R. Moldova.

Dumitru Noroc: „Acum, când am trecut la economia de piață și am privatizat toate farmaciile, acestea au devenit comerciale. Aici se întâlnesc mai multe interese. Primul interes e al producătorului, care vrea să producă cât mai mult și să realizeze; al doilea este al importatorului, pentru că noi importăm multe medicamente, dar avem și aici. Acela e interesat să ia cât mai ieftin și cât mai bun, iar al treilea este farmacistul, care vrea să vândă cât mai mult, ca să aibă profit. Și ultimul devine bolnavul. Acel care are nevoie de medicamente și vrea medicamente ieftine și de calitate. Și bolnavul nu poate găsi medicamentele pe care le vrea. Din ce cauză? Pentru că producătorul nu-i cointeresat să producă ieftin. În afară de asta, importatorul îi pune niște condiții cu care el nu-i de acord, fiindcă pentru a înregistra un medicament la noi trebuie să achite 2.000-2.500 de euro când vine pentru prima dată. În același timp, când se poartă tratative pentru a încheia un contract, importatorul pune condiții că se adaugă 40 la sută din costul medicamentului în țara de origine. Acum aici e foarte interesant, pentru că cine știe cât e acolo și cum se duc tratativele acestea, de aceea, toate cheltuielile care apar se includ mai apoi în prețul medicamentului. Astfel, producătorul de medicamente ieftine, având în vedere că noi suntem o țară mică și avem o ofertă mică, nu prea vrea să vină încoace, întrucât lui îi trebuie să aibă o piață de desfacere foarte mare. Și câteodată, când calculează cât plătește, el iese nu cu profit, dar în pierdere. De aceea, vasăzică, medicamentele, care spunem noi că sunt ieftine și eficace, pe care bolnavul le caută, nu le poate găsi.”

Europa Liberă: Domnule Noroc, Dvs. ca și doctor, ce părere aveți despre felul în care se comercializează medicamentele și de ce a ajuns să fie atât de profitabil acest business într-o țară săracă?

Dumitru Noroc: „Iată asta e o problemă, fiindcă aici statul trebuie să fie mai interesat. Agenția Medicamentului care deține monopolul și în afară de asta au apărut cartelurile astea…”

Europa Liberă: Înțelegeri de cartel…

Dumitru Noroc: „Da, înțelegerile de cartel. Mai departe producătorul îl caută pe acel care face licitații și vrea să ajungă la inima lui (știm noi cum se ajunge) și câteodată luăm preparate nu prea calitative și pierde, în primul rând, bolnavul. Ceilalți poate undeva pierd, undeva câștigă, dar până la urmă bolnavul pierde. Vă dau o pildă: am fost zilele trecute la Kiev și am cumpărat de acolo 30 de pastile de Pentalgin. Aici, la noi, nu sunt. Iată, căutați prin farmacii. E foarte greu să le găsești, chiar dacă ai rețetă. Am plătit acolo pentru 30 de pastile 51 de grivne. Aici pentru zece pastile – 43 de lei. Vedeți, cam de trei ori e mai scump. Apare problema: de ce? Iaca aici trebuie de căutat unde și de ce nu aduc și de ce se întâmplă așa că bolnavul nostru trebuie să plătească mult și nici să nu le aibă. Vă spun că aici sunt cointeresați să aducă ieftine. A doua problemă care apare la noi aici este contrafacerea medicamentelor. Asta-i o tragedie.”

Europa Liberă: Și pe piața moldovenească există medicamente contrafăcute?

Dumitru Noroc: „Da, da, da, avem. Va să zică ele pot să vină de la autohtoni, produse aici la noi, dar și de la acei care importă, pentru că ei pot să prezinte la laborator medicamentul care conține 100% substanță de bază în componența sa, dar la farmacie noi putem să găsim cu doar 30-40% substanță de bază, celelalte fiind adăugate. Astfel apare întrebarea: ce-i de făcut și cum de apărat consumatorul nostru?”

Europa Liberă: Și cum poate fi protejat consumatorul?

Dumitru Noroc: „Asta poate fi făcut foarte ușor. Noi avem un laborator foarte bun la Agenția Medicamentului, dar ei fac toată chestia aceasta. Laboratorul acesta trebuie să fie sau la Centrul de Sănătate Publică, sau în altă parte și să nu fie legat, pentru că, dacă-s legați, apare corupția. Eu n-am întâlnit cazuri să se publice că, iată, a fost găsită concentrația mică, a fost retrasă licența ș.a.m.d. Nu se aud lucruri de genul acesta. Poate și sunt undeva, dar transparență nicidecum. De aceea, aici, dacă noi am putea organiza, cine mai bine face controlul – bolnavul; acesta a luat preparatul și nu-i ajută, cumpără al doilea de la altă farmacie sau tot de acolo și nu-i ajută, iată el de acum a depistat că aici ceva nu-i în regulă. Unde să se ducă bolnavul acesta cu medicamentul, ca să-l controleze? Dacă îl va duce la agenție, aceia vor spune că totul e normal, ei au controlat… Sau poate să găsească, nu știu, dar, dacă ar fi un laborator interesat care să-l stimuleze pe acel care a depistat, el plătește, dar să i se întoarcă banii. Și cel mai bun controlor ar fi aici. Laboratorul acela trebuie să fie de sine stătător, să nu depindă de organele acestea și atunci s-ar putea de făcut în așa mod ca să putem apăra. Și încă mai este o problemă – polipatologia. Noi ne-am deprins că venim la medic să tratăm toate maladiile dintr-odată și începem a ne plânge că și aici, și dincoace mă doare ș.a.m.d. Este o regulă: să avem un medic și să tratăm o maladie. Asta e regula la noi. Adică, dacă te adresezi cu acutizarea unei boli, trebuie să asculți medicul și acesta trebuie să lecuiască această boală, dar dacă ceri că mai vrei un consult și la alt medic și acela găsește numaidecât, că noi suntem, avem nu numai o boală, și îți prescrie și el niște medicamente. Atunci când venim la medic și ne-a prescris, iarăși regula e că până la cinci preparate, mai mult nu poți să primești și, dacă ai fost încă la doi-trei specialiști, te alegi cu vreo 20 de preparate. În acest caz, eu zic că trebuie să fii sănătos tun ca să poți să te lecuiești. Va să zică nu se poate. Noi trebuie să avem așa: am venit la medic, am primit tratament pentru boala care s-a acutizat și pe urmă ne ocupăm cu celelalte maladii cronice, fiindcă maladiile cronice nu cer preparate, chimicale foarte multe, acolo e binevenită reabilitarea fizioterapeutică, mișcarea, dieta etc. Sunt alte metode pe care trebuie să le folosim și aici medicul de familie știe și are totul scris ce crește pe teritoriul Moldovei și ce boală poate să trateze și să-l învățăm pe cetățeanul nostru să-și strângă pentru ceaiuri plantele care cresc la noi, căci suntem foarte bogați în acest sens. Și pe parcursul anului omul să primească acest tratament, că nu ne trebuie chimia aceasta care a venit pe capul nostru, fiindcă ea ajută, dar și distruge foarte mult. Va să zică preparatele și antibioticele trebuie administrate numai în cazuri excepționale și în urma unui control riguros. Degraba vor fi scoase din producere o mulțime de antibiotice, întrucât ele nu mai au efect, le folosim degeaba. Trebuie să mai salvăm organismul de intoxicație, căci atunci când medicamentele sunt mai multe, ele se pot neutraliza reciproc în organismul omului și totodată pot provoca intoxicații. De aceea trebuie să fim precauți când le administrăm, să nu insistăm și să nu umblăm pe la medici, cheltuind banii în zadar. Aici e punct. Acum să trecem la corupția mică, care de fapt e foarte mare. Aceasta-i medic-farmacist. Farmacistul vrea să vândă cât mai mult, dar are preparate pe care nu le cumpără bolnavii, fiindcă-s scumpe și cam le expiră termenul și atunci el se adresează la colegi: „Dați, scrieți, recomandați…”, pentru că nu pentru toate medicamentele se scriu rețete, mai scriu pe niște foițe și vin aici și i-au dat… Și aici de acum e înțelegerea între două persoane, dar pierde cine? Bolnavul pierde, fiindcă preparatul dacă mai are acolo câteva zile sau vreo lună acolo de trăit…”

Europa Liberă: Până îi expiră termenul de garanție.

Dumitru Noroc: „Da, până îi expiră termenul de garanție. Înseamnă că el e pierdere. De aceea noi trebuie să fim precauți. Dar cu reclama aceasta cu medicamentele, i-au făcut pe toți medici – ce trebuie de făcut, de băut, de mâncat ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Apropo, ce părere aveți despre această publicitate care se face atât de des la diferite medicamente?

Dumitru Noroc: „Va să zică, ea aduce profit comerciantului și totodată aduce sărăcirea bolnavului. Acesta sărăcește, pentru că medicamentele sunt foarte scumpe la noi. Iaca ați văzut și noi am vorbit.”

Europa Liberă: Dar ar trebui să se facă în general publicitate medicamentelor?

Dumitru Noroc: „Da, trebuie de făcut, dar publicitatea trebuie s-o facă specialiștii care să răspundă, fiindcă publicitate se face la unele medicamente care nu se vând, nu de aceea că ele sunt bune, dar de acea că trebuie să scăpăm de ele. Și iată găsesc căile astea și omul a început de acum singur să se trateze. Asta-i o tragedie pentru noi, e Doamne ferește și dacă asculți, iată unul spune „am luat aceea…” și altul scrie și se duce acasă, îl doare pe acela, mă doare și pe mine… De aceea, ca să fim sănătoși, trebuie să avem un regim bun de alimentare, de mișcare, de făcut tratament mai mult nemedicamentos. Și atunci, dacă ajutăm organismul, ne ajută și el pe noi. Vreau să vă spun că organismul uman repară foarte multe greșeli ale medicilor și ale farmaciștilor. El repară, el ajută, noi însă îl intoxicăm uneori cu niște preparate care poate nu-i ajută. Ministerul Sănătății, care acum s-a unit cu Ministerul Muncii, trebuie să studieze foarte bine și cu Agenția Medicamentului să vadă unde și ce trebuie de pus la locul lor, ca să putem salva, pentru că să fie de trei ori mai ridicat prețul la medicamente într-o țară decât în alta este o diferență foarte mare. Multă lume spune: „Am fost în România, am fost în Ucraina și medicamentele sunt mai ieftine, dar la noi, Doamne ferește!”. Iată eu v-am dat exemplu că am simțit asta pe pielea mea, cum s-ar spune. Vedeți că noi ne ocupăm cu multe chestii, dar problema medicamentelor o lăsăm deoparte, fiindcă asta e tabu. Eu socot că, dacă Agenția Medicamentului ar da de știre că a găsit în cutare farmacie preparate contrafăcute, că noi știm cum și pe ce căi se aduc ele, căci nu se aduc prin depozitele noastre controlate, le aduc cu trenul, cu avionul și le dau acolo ș.a.m.d. Și dacă ar depista, atunci poate s-ar teme, ar avea frică și de Dumnezeu comercianții și n-ar pune în pericol viața oamenilor.”