L-a umflat pe dodon această dragoste de statalitate, că nici nu mai poate sta pe scaun și se duce la un post TV, unde tot stă, dar pe deasupra delirează că românii sunt dușmanii noștri, plătiți cu bani de la Iași, și că aceștia vor veni, ne vor ocupa, ne vor distruge statalitatea, nu țara sau statul, ci anume statalitatea lui dodon și a celor ca el, și, înspăimântat, ca un președinte drag, amenință aspru și hotărât că va aduna oamenii (ruși, cred că) și va apăra nu țara sau statul, dar statalitatea, adică eroii neamului luptă pentru pământul țării, iar socialiștii – pentru statalitate pentru că dodonii nu vor avea loc în Țara Românească, ci îi va bate vântul ca pe niște ciulini, vorba ceea: „Cine n-are dor de plai/ Se usucă ca un pai”, și, din păcate, acești stataliști sunt oamenii suferinței Basarabiei, care nu pot decât să ne sperie că, dacă piere statalitatea, pierim și noi, deși statalitatea dodonistă ne duce la autodistrugerea noastră, ca urmași ai lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Alexandru Ioan Cuza și, din cauza ei, ne vom trezi aduși de pe undeva, cu strămoși din Ural, cu o limbă de împrumut, așa că la un moment dat, fără nicio speranță, vom deveni mancurți de voie bună, iar dodon se va bucura, sunt sigură că se va bucura, deoarece n-am întâlnit în istoria omenirii vreun individ care să lupte pentru statalitate doar cu scopul de a huzuri în cea mai săracă țară din Europa și să spună ce vrea, fără a purta răspundere, și să disprețuiască partea cea mai conștientă a societății, și să manipuleze săracii și nostalgicii după vremurile demult apuse, și să se simtă atât de sigur de prostiile sale, fiindcă are un mentor la Moscova, care face același lucru, dar Rusia e singură ca o văduvă flămândă, pe când Basarabia are alături frumoasa Românie, Patria noastră comună, membră a Uniunii Europene și NATO, care e gata să ne ajute în cele mai grele clipe, spre deosebite de anonima fundație „De suflet”, care nu a fost în stare să ne construiască satele Cotu Morii, Obileni, Nemțeni etc., când s-au revărsat apele peste noi, și numai România-mamă ne-a sprijinit atunci, ca să nu mai vorbesc de zecile de mii de burse primite în Țară de tinerii noștri, în ciuda aberațiilor dodoniste că ar fi util să învățăm istoria satului Sadova, vorbind moldoveneasca de pe Bâc, și n-ar mai trebui să privim dincolo de Prut, fiindcă la noi ar fi mult mai bine, la noi ar fi împărăția lui Dumnezeu pe pământ, icnește dodon și repetă la nesfârșit același refren, ca o placă stricată, pentru a se infiltra în sufletul omului neinformat și a construi din el un robot, dar noi îl iertăm, deși minte, noi ne facem că nu-l înțelegem, deși ne urăște, noi suntem absenți, deși ne instigă la ură, însă, spre nenorocul nostru, statalitatea inventată de el este un simplu bumerang care va lovi tot în noi pe termen lung, când căința noastră sper că nu va fi prea târzie.
Alexandra Tănase
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
