În ianuarie a.c. punctam, în cadrul unui editorial, că în R. Moldova partidele proeuropene sunt de stânga, iar cele prorusești – de dreapta. Evenimentele din ultima perioadă aduc noi argumente în favoarea acestei idei.
Marș!
Cei mai vehemenți și „activi” protestatari împotriva comunității LGBT (minorităților sexuale) sunt preoții și credincioșii ortodocși, în special s-au făcut vizibili cei de la Mitropolia Moldovei. Același marș, decent, numit simbolic „Fără frică”, a „unificat” forțe ce par ireconciliabile – adolescenți din grupări (pseudo) prolegionare și simpatizanți socialiști sau comuniști, alături de preoți ortodocși. Acest marș a demonstrat încă odată, că pretinsele partide de stânga (PSRM, PCRM) au un electorat cu viziuni de extremă-dreapta, la care se suprapune și imperialismul șovin rusesc. Această poziționare agresivă sau chiar fuzionare, cu elementele fanatice religioase, demonstrează fără echivoc, că stânga prorusă din Chișinău este în realitate o grupare de extremă dreapta cu toate atributele necesare – șovinism, naționalism agresiv, intoleranță etc. Problemele socio-economice nu par să-i determine pe membrii ei să protesteze vehement, lucru ușor de înțeles, având în vedere că liderii lor – socialiști, comuniști sau religioși – sunt persoane ce fac parte din acel 1% din populație, care controlează 90% din patrimoniul național. Această poziționare, apropiată de extrema dreaptă, din păcate, nu este suficient de clară, fiind condamnată de presa autohtonă, lucru care permite, în continuare, unor extremiști precum Dodon sau Voronin, să pretindă în discuții cu partenerii externi, pretinzând că sunt „de stânga”. Deși stânga tradițională militează pentru un stat secular, fără implicarea instituțiilor religioase, partidele noastre „de stânga”, gen PSRM și PCRM, nu se sfiesc să implice, oricât de des au ocazia, mai ales Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei Moscovei. Încercând să-l imite pe Putin, extremiștii de dreapta din R. Moldova, camuflați în „politicieni de stânga”, primesc medalii de la Biserica Moldovei (adică a Rusiei), deși același Partid Comunist în trecut obliga membrii săi să se „lepede de Dumnezeu”. Această metamorfoză este ușor de înțeles, având în vedere că membrii acestor partide sunt persoane fără morală, fără pregătire academică serioasă și, pentru a se menține la putere, sunt gata să declare orice.
Liber!
Pe partea opusă a baricadei avem alte anormalități. Un partid, pretins, Liberal, inițiază un proiect de lege, votat de Parlament, prin care toți angajații statului au fost pe 1 iunie trimiși la odihnă, iar într-o altă sâmbătă vor fi scoși la lucru. Fără a intra în esența doctrinelor, care oricum rămân un mister pentru majoritatea liderilor, dar și membrilor de partid din RM. Este evident, că doctrinele de dreapta, precum cea liberală, vede statul că ar avea un rol mai redus, propunându-și să se implice cât mai puțin în treburile cetățenilor, acordând drepturi și libertăți cât mai mari. La noi, în acest sătuc, supranumit Republică, această doctrină liberală a fost înțeleasă pe dos, iar slugile poporului s-au apucat de dat zile libere. Nici un liberal sau alt deputat, care a votat această lege nu s-a interesat ce pierderi economice generează o zi liberă, care se transformă în salarii mici, pensii mici, infrastructură înapoiată etc. Într-o lună de zile, fiind în jur de 20 de zile lucrătoare, o zi nemuncită echivalează cu 5% din munca unei luni. Dacă angajații bugetari – pot jubila, că vor avea o zi liberă în plus, pentru că cel care plătește pentru asta este statul (o mentalitate greșită, pentru că bugetul se completează tot din taxele, impozitele noastre), cei din mediul privat privesc, cu mirare, ce idei năstrușnice au deputații. În loc să reducă zilele libere, achitate din bugetul de stat, iar cu banii respectivi să mărească salariile bugetarilor în speranța unei productivități sporite, Parlamentul a decis să mai inventeze o sărbătoare, ale cărei costuri cad pe umerii mediului privat unicul element activ și pozitiv din economie. Această „sărbătoare” a fost „celebrată” mai mult de angajații statului, plătiți din bani publici, entitățile private au lucrat ca întotdeauna, pentru că, într-o economie de piață, dacă nu lucrezi și nu produci, nu prea ai de ce să speri că vei fi remunerat. Liberalii din Chișinău au descoperit alte legi economice, unde bugetarii stau acasă, nu produc nimic, în schimb angajații din privat, ca fraierii, lucrează, achitând impozite geniilor din Parlament.
Cu capul în jos
Această inversare, fără niciun sens, demonstrează încă o dată cât de primitivă este elita politică din RM, dar și membrii de partid, care, de nevoie, sar în apărarea șefilor lor. Stânga se aliază cu fanaticii ortodocși, cu legionarii de carton și „luptă” împotriva comunității LGBT, iar dreapta votează zile libere într-o bună tradiție sovietică, când statul decidea: când, cum și ce trebuie sărbătorit. Cât timp lucrurile în politică de pe Bâc vor rămâne inversate în acest mod, nu are sens să ne așteptăm la schimbări sau progrese în vreun domeniu. Partidele cu capul în jos vor continua să se comporte invers, decât le dictează doctrina, angajații statului vor continua să trăiască precum căpușele pe spatele mediului privat, până când se vor trezi cetățenii noștri… din somnul cel de moarte.
