Ocazie care m-a făcut să exclam de fiecare dată „plină-i grădina cu oameni”. Am fost martora unor scene de râsu’ plânsu’, unde apostrofările nu sunt luate în considerare, iar dacă şi sunt auzite, rişti să te trezeşti cu toţi pasagerii în cap.
Să începem cu foamea. Chiar dacă autocarul se porneşte la prânz sau după ora 22, concetăţenii noştri, de cum se aşază pe scaun şi simt roţile maşinii în mişcare, îşi scot pacheţelul. Se vede că există o legătură invizibilă între stomac şi motor. Ce preferinţe alimentare avem la drum? Mere, pere, tartine cu salam, brânză de oi, bere, chipsuri cu miros de bacon sau ceapă, dar şi peşte afumat, pe care-l savurăm îndelung. Evident, nu pot omite şi „rozătorii” de seminţe de floarea-soarelui. Cel puţin, au bunul-simţ şi nu scuipă cojile, ci le pun în pachet, pe care, la staţia terminus, îl uită în autocar.
Avem şi o categorie de domni şi doamne care le ştiu pe toate şi nu pierd nicio ocazie să-ţi dea un sfat sau să te mustre pentru vreo greşeală făcută. Tare îi mai place neamului nostru să comenteze în gura mare, să îl audă şi vecinul, ceea ce vede în jurul lui. O altă categorie sunt persoanele care, la atenţionarea ofiţerului de frontieră de a nu coborî din maşină, asta şi fac – coboară imediat ce pleacă funcţionarul. De, are şi omul anumite necesităţi…
După atâtea drumuri, observând atâţia oameni, mi-am dat seama că nu purtăm niciun respect faţă de cei din jurul nostru. Nouă să ne fie bine, comod, răcoare – ceilalţi nu contează. Şi apropo, ca o întrebare de final – ştie cineva de ce şoferii de autocare sau maxi-taxiuri preferă filmele cu şi despre hoţii în lege, omoruri, scene violente explicite – şi toate astea în rusă, cu sonorul dat la maximum?
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
