Vedem în viața de zi cu zi întâmplări care ne fac să cârtim împotriva aproapelui nostru. Rămânem prinși în reguli și tradiții atât de mult, încât nu mai vedem semnificația, ci gestul gol care ne îndreptățește – credem noi – să socotim ce e bine și ce nu.
Pentru învățătorii iudeilor, pentru preoții și cărturarii lor, Iisus călca legea lor ori de câte ori vindeca în ziua sabatului. Pentru ei sabatul era mai important decât viața unui om. Regula trebuia respectată, nu mai conta folosul adus prin încălcarea ei.
De aceea auzim de multe ori în jur: e bine să lucrezi în joia luminată sau ai voie să pupi icoana după ce te împărtășești? Reguli și întrebări care nu ne fac mai buni, dar care ne determină să îi bârfim pe cei de lângă noi. Uite, cutare a tăiat găina duminica. Dar poate găina era bolnavă și ar fi murit până luni.
Desigur, nu vreau să spun să lucrăm în zile de sărbătoare. Ci doar să nu umblăm după vecinii noștri ca să îi învățăm, câtă vreme ei nu cer sfatul. Dacă cineva ne întreabă și știm răspunsul, să spunem, dacă nu – să nu ne amestecăm în treburile lor. Să nu tragem de mânecă oamenii în biserică doar ca să le spunem noi ce au de făcut, fără să fim întrebați, ca nu cumva să ne asemănăm celor care credeau că sunt în măsură să Îl învețe sau să Îl judece pe Iisus.
Fiecare să stea la locul său și să își vadă de regulile sale, nu să tulbure pe altul cu sfaturi necerute. Știm că nu se lucrează duminica, să nu lucrăm. Dar nici să nu urmărim peste gard dacă vecinul lucrează, pentru că lucrurile nu sunt întotdeauna așa cum par. Fiți convinși că cei care L-au criticat pe Iisus că vindecă în zi de sabat, erau convinși că ei au dreptate și că Iisus greșește. Să nu fim ca ei.
