Patima pentru fotografie l-a prins pe nepregătite, prin ’97, când era student la Colegiul Tehnologic. „Într-o zi am pus mâna pe un aparat şi am început să fotografiez cam tot ce mişcă – peisaje, animale, păsări, colegi de şcoală, îşi aminteşte Dumitru. Atunci am descoperit că îmi place imaginea, dar în acel moment aveam alte preocupări artistice. Cu timpul, am devenit mai atent şi mai selectiv – căutam deja tipologia, psihologia omului, nu artefactul”.
Decizia de a-şi face din fotografiat o meserie s-a mai lăsat totuşi aşteptată, ea venind după o perioadă de lucru intens cu camera, dar şi după întâlnirea cu Petru Cazacu de la „Moldpres”. Astăzi, Dumitru Doru e antrenat în diverse proiecte de anvergură, precum EPA.EU, colaborează cu câteva agenţii de presă, dar şi cu importante reviste din Chişinău. El speră ca, în curând, în afara proiectelor uzuale comerciale, să lucreze şi asupra celor personale. Îşi propune, mai întâi de toate, să descopere Moldova şi doar apoi alte tărâmuri. „Deocamdată nu preconizez să explorez alte ţări şi continente, mă rezum la ceea ce am aici şi cred că e suficient. Deşi nici pentru asta nu prea am timp”.
Dumitru crede că, dacă fotojurnalistul produce o imagine fără a se gândi deloc la tragismul acesteia, partida e ratată. Dar, dacă lui îi pasă, fotografia devine umană, iar cititorii devin părtaşi la durere. În acest fel, autorul îşi atinge potenţialul. El mai spune că unele dintre imaginile sale transcend fotoreportajul, clasându-se în zona artei vizuale. Fotografia lui Dumitru Doru reprezintă crâmpeie din viaţă, aşa cum este ea – uneori frumoasă, alteori mai puţin. Tematica abordată este diversă – de la imagini bucolice de vară, defilări de modă, până la monumentul îngheţat al regretaţilor Doina şi Ion Aldea-Teodorovici în miez de iarnă şi evenimentele tragice din 7 aprilie 2009. O altă realitate dureroasă au reprezentat-o şi inundaţiile din vara trecută…
Cât despre misteriosul număr „125”, în realitate, acesta este foarte tehnic. Dumitru spune că în fotografie acesta îţi permite, aproape întotdeauna, să obţii o imagine clară. „Numărul 125 reprezintă un tip de expunere mediu, iar la mine o mare parte din imagini se integrează în acest tip şi mi se pare cel mai potrivit”, explică fotojunalistul pentru care lumea înseamnă imagine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
