Evenimentul se constituie într-o săptămână aproape ticsită cu manifestări cu caracter cultural și istoric de care, fie că sunt unioniști sau nu, fie că au sau nu cetățenia României, moldovenii din dreapta Prutului se pot bucura. Măcar pentru actul artistic, dacă nu pentru pretext.
Nu sunt incluse în program, deși nu vor lipsi, nici numerele de circ politic, câțiva bufoni în căutare de public fiind așteptați să stârnească zâmbetele trecătorilor cu aceleași numere expirate de umor involuntar inspirat din istoriografia sovietică la contra-manifestări. Dar ce fel de sărbătoare e aceea de la care lipsesc măscăricii?
Ceea ce vreau să spun e că 27 martie 1918 nu e o dată istorică banală. Oricât de subiectivi am fi, acum 95 de ani a început o etapă, singura din istoria modernă a actualei R. Moldova în care oamenii acestor locuri au avut o perspectivă certă. Parte a unui stat european, democratic, dinamic, basarabenii aveau, în sfârșit, proiecția unui viitor optimist. Unul al lor, românesc, nu străin, de import, bazat pe crimă și oprimare. Suntem aproape de finalul unui ciclu temporal identic: 22 de ani de la cucerirea independenței. Cu toate facilitățile și tehnologiile sfârșitului și începutului de mileniu, potentații ultimelor două decenii și un pic au reușit nu doar să transforme țara într-o ruină, ci și să năruiască aspirațiile unei populații decimate de migrație, criză de identitate și de idealuri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
