A aflat despre el preotul de la biserica unde umbla acel om și într-o zi s-a dus la el.
A intrat în căsuța deznădăjduitului și l-a văzut stând la gura sobei, cu privirile pierdute în jăratic. Nici nu i-a dat ”bună ziua”, s-a așezat lângă el, a stat o habă de vreme, prinvind și el la jarul din sobă. La un moment dat, a luat cu cleștele un tăciune și l-a dat deoparte. Peste vreo câteva clipe jarul a prins a se întuneca, s-a înnegrit și s-a stins cu totul. Preotul a luat cu mâna cărbunele stins, l-a aruncat în jăratic și încetul cu încetul acesta a prins a se înroși, până și-a ”revenit”, devenind ceea ce a fost – cărbune încins… Duminica următoare omul a venit la biserică, s-a apropiat de preot și i-a zis: ”Îți mulțumesc, părinte, pentru lecția ce mi-ai dat-o; a fost o predică de foc ce mi-a redat încrederea în viață”.
Putem spune că astăzi moldovenii s-au pomenit în situația deznădăjduitului din parabolă – săraci, dezamăgiți, derutați, s-au închis în sine, au devenit îndiferenți, apatici, se împacă cu nedreptățile și cu minciuna. Eu cred că nu numai pentru un individ aparte, dar și pentru un popor, există o limită morală peste care nu se poate trece. (…) Când un popor trece peste această limită? Atunci când se împacă cu minciuna și se obișnuiește să trăiască în neadevăr. Neadevăr despre limba și istoria sa, neadevăr despre partidele și conducătorii pe care îi votează, neadevăr despre leafa pe care n-o primește, neadevăr despre sine însuși. Nu hoția, nu mafia, nu crima organizată nasc sărăcie, deznădejde și surpă temeliile acestui stat, ci indiferența față de adevăr a cetățenilor, împăcarea cu minciuna. Avem de toate pentru a fi bogați și fericiți: pământuri încă negre și codri aproape verzi, inteligență nativă și dragoste de muncă. Ne mai trebuie un pic de dragoste pentru adevăr, un pic de ură față de minciună și, refăcându-ne sănătatea morală, zdruncinată astăzi, vom redeveni ceea ce am fost și chiar mai mult decât atât!
Ziarul pe care îl lansăm își vede misiunea sa primordială în a reabilita respectul față de adevăr și a repune jăraticul înapoi în sobă. E mult? E puțin? Judecați și dumneavoastră, iubiți cititori ai TIMPULUI nostru.
14 septembrie 2001, TIMPUL
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
