(Am avut și am în continuarea obiecții serioase față de politica acestei televiziuni, voi încerca însă să rămân corect și nepărtinitor). Unii au acuzat Publika TV că ar fi fabricat topurile, alții – IMAS-ul domnului Petruț. Nu ar fi atât de grav dacă ar fi adevărat; cu mult mai grav ar fi dacă topurile ar reflecta realitatea. Mă tem că anume așa este. Admit că există niște „vicii de metodă”, dar nu mă pot pronunța, deoarece nu am văzut datele tehnice ale cercetării. Oricum, mi se pare interesant și principial nu topurile ca atare și ierarhiile în topuri, ci percepția societății, opinia ei despre elitele noastre.
Nu sunt de acord cu acei care neagă existența elitelor în R. Moldova. Elitele au existat întotdeauna și pretutindeni. Au existat elite și în societățile tribale. Azi la noi există elite în business, literatură, știință, sport, teatru… Există elite și în pușcării, aici ele sunt cele mai bine organizate, structurate și cele mai influente. Vorba e nu despre lipsa elitelor, ci despre calitatea lor. În țara orbilor, spune un proverb, cel cu un ochi e împărat. Așa se întâmplă și în domeniul elitelor noastre: într-o lume de bâlbâiți, cel care vorbește coerent face parte automat din elită.
Elitele sunt așa cum este societatea în ansamblu, adică după sac și petic sau cum e Tanda așa e și Manda. În zadar s-a supărat lumea că Voronin a ieșit primul în topul celor zece cei mai buni politicieni ai momentului. Voronin e produsul mentalității unei bune felii a societății noastre. Un lucru trebuie să spunem aici: un rol decisiv în crearea politicianului Voronin l-a avut presa, în primul rând, televiziunile. În goană după raiting și senzațional de mai bine de 10 ani reporterițele de la unele televiziuni îl urmăresc peste tot pe Voronin mediatizându-i orice pârț – cum să nu fie primul în top?
Televiziunile astfel creează notorietăți, fie și fără de conținut. Notorietatea însă și valoarea sunt lucruri distincte, absolut diferite. O cântăreață sau o actriță care se descoperă frumos la ecran va fi mai celebră decât un savant, secretizat de stat, care lucrează la o nouă variantă de armă de distrugere în masă. Astfel, din „elită” vor face parte cântăreața și actrița, nu savantul. Acest lucru trebuie să-l avem în vedere când ne referim la topurile stabilite de acțiunea „Zece pentru Moldova”.
Valorile autentice nu se stabilesc prin sondaje. Locul lui Eminescu în literatura română nu a fost stabilit printr-un sondaj de opinie. Sondajele sunt fotografii care „opresc clipa”. Ca această „clipă” să aibă valoare, respondentul trebuie să cunoască persoana despre care se pronunță. Să luăm, de exemplu, clasamentul oamenilor de afaceri. Cum poate judeca „publicul larg” despre un om de afaceri – în baza căror criterii!? – în condițiile când activitatea unui om de afaceri e învăluită în taină, businessmenii fiind cea mai ermetică categorie socială, protejată de fel de fel de secrete comerciale. Ce poate ști un om simplu, din stradă, despre afacerile unui businessman când nici chiar Fiscul și Poliția economică nu pot pătrunde în esența acestor afaceri? Apropo, deocamdată nimănui nu i-a venit în cap să facă topul celor mai buni zece securiști ai R. Moldova…
Și totuși… Ne place sau ba, topurile elitelor sunt oglinda societății. Judecând despre ceea ce am văzut în oglindă, deducem că avem o societate dezinformată, cu adânci reflexe patriarhale, inhibată, care privește în urmă, nu înainte. De aceea și modelele pe care și le-a ales sunt bătute de bruma bătrâneții, brandurile pe care le cunoaște sunt doar din domeniul consumului, iar jurnaliștii preferați au fost aleși din rândul prezentatorilor de știri tv.
