Astăzi, cu un cuvânt către alegători se adresează Eugen Tomac, care, printre altele, își propune crearea unei comisii parlamentare care să elucideze adevărul în cazul masacrului de la Fântâna Albă, locul unde circa 3000 de români au fost împușcați, la 1 aprilie 1941, pentru că voiau să plece în România.
– Masacrul de la Fântâna Albă, impresionant prin dimensiunile crimei și cinismul ucigașilor, a fost ținut în secret pentru decenii de Uniunea Sovietică. Dle Eugen Tomac, cum a ajuns această pagină neagră de istorie una dintre prioritățile agendei dvs.?
– Pentru prima dată am aflat despre această tragedie în primul an de studii când am venit la București, de la o fostă colegă din Bucovina de Nord, Marina Spătari. Nu am mai văzut-o de atunci, dar tragedia descrisă de ea mi-a rămas întipărită în minte mult timp, deși, recunosc că nu m-a preocupat serios istoria în timpul facultății. În schimb, peste ani, în 2010, m-am întâlnit la Festivalul „Zilele Basarabiei” din Timișoara cu dl Gheorghe Holovatâi, unul dintre puținii supraviețuitori ai masacrului care se mai află în viață, și a cerut să avem o discuție pentru a-mi povesti din nou despre această tragedie. Dl Gheorghe Holovatâi mi-a spus că nu-și explică de ce autoritățile române, statul român și, de fapt, nimeni nu se interesează de soarta acelor care, în mod nedrept, și-au pierdut viața într-un masacru organizat de către NKVD-ul rusesc. Mărturisesc că întrebarea de ce nimeni nu face dreptate pentru românii care au dispărut la Fântâna Albă m-a marcat foarte mult timp. La un an după aceasta, am luat inițiativa de a ridica, cu binecuvântarea patriarhului României, Preafericitul Părinte Daniel, o troiță la Mănăstirea Putna în memoria acestor români, exact atunci când se împlineau 70 de ani de la masacru. În 2011, pe 1 aprilie, la Mănăstirea Putna, împreună cu ierarhia Bisericii Ortodoxe Române, am organizat un parastas în memoria acestor români și mi se pare destul de importat să nu rămânem doar la această etapă în care le aducem un omagiu celor care s-au jertfit, pentru că, până la urmă, pentru demnitatea românească, murim ca niște eroi.
– Care e imaginea despre victimele acestui masacru pe care v-ați făcut-o, aprofundând informațiile pe care le aveți?
– Au fost oameni nevinovați care în zi de duminică plecau cu inima împăcată, pentru că, în sfârșit, imperiul sovietic părea că le permite să se reîntoarcă în propria țară și să rămână cetățeni români. N-a fost să fie așa, pentru că celor peste 3000 de români care doreau să plece în țară li s-a întins o capcană. În realitate s-a organizat un adevărat masacru. Practic, putem vorbi despre una dintre cele mai mari tragedii ale poporului român, pentru că oamenii aceștia – femei însărcinate, copii, oameni în vârstă, oameni care așteptau să își construiască un viitor, tineri, precum Gheorghe Holovatâi, care avea 15 ani, au fost aduși în acel loc blestemat, unde, la un moment dat, s-a așternut o liniște de mormânt. Din toate direcțiile au început să tragă mitralierele în oamenii nevinovați.
– Nu credeți că a trecut prea mult timp și că, neavând în acest interval informații despre dimensiunile acestui masacru, opinia publică nu va mai rezona la această temă?
– Această tragedie nu trebuie uitată, este obligația românilor și a oficialilor români să se implice mai mult în ceea ce înseamnă elucidarea și aflarea contextului în care s-a desfășurat această crimă îndreptată împotriva acestor oameni nevinovați, care erau cetățeni români. Eu mi-am propus, în calitate de candidat la funcția de deputat pentru diaspora românească, să îmi asum rolul de inițiator al unui proiect, prin care se cere înființarea unei comisii de anchetă parlamentară. Să elucidăm, în primul rând, cine sunt responsabilii, cine sunt cei care au ordonat acest masacru. Toți cei care și-au dorit să plece în România au fost înregistrați în cadrul unor comisii special stabilite, ei trebuiau să achite chiar și o taxă simbolică pentru a pleca în țară. Trebuie să știm, de ce acești oameni au dispărut într-un mod atât de tragic și sigur, să aflăm și numărul celor care sunt îngropați acolo. În acești termeni văd necesară implicarea statului român, pentru a face dreptate acestor oameni nevinovați.
– Ce ar însemna dreptatea și un sistem de compensații pentru oamenii respectivi?
– Înainte de toate, trebuie să știm exact cine a pierit în această tragedie, câți urmași mai există, iar statul român să își asume în mod clar reparația morală pe care o poate face. E nevoie să ridicăm un monument imens în memoria acestor oameni, e nevoie să punem accentul pe tot ceea ce înseamnă recuperarea memoriei și să prezentăm generațiilor viitoare cât mai exact ce s-a întâmplat acolo. Și obligația noastră ca națiune este să păstrăm veșnic memoria acestor oameni nevinovați care s-au jertfit pentru demnitatea românească, au murit ca niște martiri în Postul Paștelui, au plecat de acasă cu icoane, cu steaguri, îmbrăcați în haine de sărbătoare. Tocmai de aceea cred că, pentru a putea reuși să privim cu mai multă încredere în viitor, avem nevoie de asemenea momente în care ne aplecăm, ne reculegem, tragem concluziile necesare din această tragedie și mergem mai departe.
– Care este numărul cel mai apropiat de realitate al oamenilor morți în masacru?
– Sunt peste 3000 de oameni, cel puțin din mărturiile care există și au fost aduse la lumină de cei preocupați de acest subiect. Acest număr există în arhivele care se află, probabil, la Moscova, iar obligația noastră este să facem demersurile necesare pentru a ști cu exactitate câți români au pierit acolo, la Fântâna Albă.
– Credeți că vor fi dispuși cei de la Moscova să deschidă aceste dosare pentru a afla adevărul despre un moment care iată, din nou după toate celelalte, pune într-o lumină foarte urâtă URSS-ul?
– Aici lucrurile trebuie separate din start, noi nu încercăm să creăm o nouă tensiune, noi dorim să aflam de ce administrația de atunci a luat o asemenea decizie, cine sunt responsabilii de această acțiune criminală. Noi nu acuzăm pe nimeni, vrem să aflăm adevărul. Este și în interesul Federației Ruse să ne sprijine în acest demers, pentru a elucida cum a fost posibil ca niște oameni simpli, numai pentru faptul că doreau să trăiască în România, au fost omorâți într-un mod atât de bestial. Ambele state avem de câștigat de pe urma aflării adevărului despre acest masacru. Este și în interesul Bucureștiului, și în interesul Moscovei, fiindcă acest demers nu vizează F. Rusă, vizează o decizie pe care Uniunea Sovietică și-a asumat-o și a ascuns-o în mod brutal ani la rând. Știm foarte bine ce s-a întâmplat, există acești martori, și obligația noastră este să facem toate demersurile necesare, astfel încât să putem, împreună, până la urmă, privi cu reculegere către această tragedie, să îi cinstim pe acești oameni așa cum se cuvine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
