"Consiliul European este îngrijorat cu privire la nivelul ridicat al dependenței energetice europene, în special în ceea ce privește gazele naturale și solicită intensificarea eforturilor de reducere a acestei dependențe, în special în cazul statelor membre care au cea mai mare nevoie de acest gaz", conform proiectului concluziilor acestei întâlniri la vârf, informează EU Observer.
Importurile de gaz natural lichefiat (LNG) — inclusiv din SUA unde "revoluția" declanșată de exploatarea gazelor de șist a dus la reducerea prețului la gaze — ar putea fi o opțiune, alături de o îmbunătățire a eficienței energetice, de modernizarea infrastructurii, crearea de facilități pentru stocarea gazului natural și obiectivul pe termen mai îndelungat privind creșterea producției locale de energie din surse regenerabile.
"Obiectivele realizării pieței interne a energiei până în 2014 și dezvoltarea interconexiunilor pentru a pune capăt izolării statelor membre față de rețelele europene de gaze și electricitate până în 2015 rămâne o prioritate", conform proiectului de concluzii.
O parte din reacția UE față de invazia rusă din Ucraina îl reprezintă și stoparea proiectului de gazoduct South Stream, proiect care ar fi accentuat dependența țărilor din sud-estul Uniunii Europene de gazul din Rusia.
"Nu accelerăm negocierile privind gazoducte așa cum este South Stream. Aceste negocieri vor fi întârziate", a declarat recent comisarul european pentru energie, Guenther Oettinger, pentru publicația germană Die Welt.
Dependența de gazul rusesc variază mult de la stat la stat în cadrul UE — astfel, Bulgaria este dependentă în proporție de peste 90% de exporturile din Rusia, în timp ce România — care dispune de propriile rezerve naturale de gaz și petrol, dar și de o rețea de hidrocentrale și de o centrală nucleară — importă doar 25% din necesarul său de gaze naturale din Rusia.
În ceea ce privește puterile europene, Germania importă aproximativ 35% din necesarul său de gaz din Rusia, în timp ce Franța și Marea Britanie sunt aproape indiferente la gazul rusesc — necesarul energetic al Franței este asigurat în mare parte de centralele nucleare, iar britanicii importă gaz lichefiat și doar aproximativ 1% din necesarul lor de gaze naturale este asigurat de Rusia.
Între timp, Polonia, care importă aproximativ 70% din necesarul de gaze naturale din Rusia, precum și Ungaria, Republica Cehă și Slovacia — așa-numitul grup Vișegrad — au solicitat Washington-ului să-și ridice obstacolele legislative privind exportul de gaze de șist americane în Europa.
Premierul polonez Donald Tusk a abordat această problemă și cu ocazia întâlnirii de miercuri, la Varșovia, cu cancelarul german Angela Merkel.
"Am discutat despre posibilitatea tehnică de a importa gaze din America, dacă vom putea face acest lucru în viitor și am ajuns la concluzia că suntem de aceeași parte a baricadei", a precizat Donald Tusk într-o conferință de presă comună cu cancelarul german.
Premierul polonez a reiterat, de asemenea, sugestia formulată de multă vreme de Polonia, conform căreia statele membre ale UE ar trebui să se consulte între ele înainte de a semna contracte de import de gaze din Rusia. Angela Merkel a fost mai puțin convinsă de această sugestie, invocând faptul că nu guvernele cumpără gaz din Rusia, ci companiile private care au nevoie de el.
Conform Asociației companiilor de infrastructură pentru gazele naturale din UE, GIE, blocul european dispune de rezerve pentru cel puțin o lună dacă nu ar mai primi importurile din Rusia, care ajung în Europa prin infrastructură care traversează Ucraina. La 10 martie în UE existau stocuri de 37 de miliarde de metri cubi de gaze naturale și respectiv 2,5 miliarde de metri cubi de gaze lichefiate. Consumul mediu european de gaz este de aproximativ 40 de miliarde de metri cubi.
Sursa: agerpres
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
