„15 copii de la un centru de plasament temporar din Capitală au vizitat Penitenciarul nr. 13 din Chişinău˝, anunța un post TV. Este vorba despre 15 minori vulnerabili, cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani, ce provin din familii sărace sau ai căror părinţi au fost decăzuţi din drepturi. Aceștia ar fi fost informaţi despre condiţiile de detenţie şi sfătuiţi să nu comită infracţiuni. Iar vizita ar fi avut, spun asistenții sociali, un caracter educativ.
Evident, la prima vedere, totul pare impresionant de discriminatoriu. Adică cum, dacă sunt din familii vulnerabile sau dacă n-au cel puțin un părinte, trebuie neapărat să credem că viitorul care-i așteaptă este unul de infractori care, la un moment dat, vor ajunge la dubă? Oare când vom depăși aceste prejudecăți?
Totuși, reprezentanții DIP spun că totul este mult mai inofensiv decât pare. Ei au lansat campania pentru a preveni delicvența juvenilă și nu este nicidecum dedicată doar copiilor din familii social vulnerabile. „Mesajul a fost să nu comiteți greșeli care vă pot duce în penitenciare, căci nu e tocmai cel mai bun loc pentru tineri”, spun cei de la DIP. Aceștia își argumentează ideea de a-și deschide ușile pentru tineri prin faptul că un număr înalt de copii minori parvin în detenție.
Așadar, receptivi la „ușile deschise” ale penitenciarului ar fi putut fi oricine. La fel cum orice director de școală primară sau gimnaziu sau diriginte de clasă ar fi putut organiza o „excursie” educativă în închisoare. Totuși, s-a întâmplat ca mai curioși să fie cei de la centrul de plasament.
Acum mă întreb, ce e mai rău? Că i-am judecat pe cei de la casa de copii? Sau pe cei de la DIP? Că picii nu au fost duși la muzeu sau că cei care sunt din familii înstărite habar n-au cum e viața în închisoare? Sau poate cel mai rău e că în știre nu a fost descris clar care este scopul campaniei și că DIP, pe lângă faptul că-și deschide ușile pentru tinerii cuminți, îi duce pe tinerii deținuți și la muzee, organizează pentru ei activități, cursuri de pregătire profesională, terapii și altele?
Ne-am obișnuit să credem că locuim într-o țară în care totul este rău. Uităm, însă, că pe lângă cei care trag de pârghii, totul în Moldova mai funcționează datorită oamenilor muncitori, sensibili, visători, care chiar își doresc să schimbe ceva în bine.
Deci să lăsăm copiii să știe ce înseamnă închisoare și ce înseamnă teatru în același timp, să le dăm oportunitatea de a-și alege calea singuri. Nu de alta, dar știm cu toții, cei mai mari criminali din țară, cu siguranță, nu vin din familii vulnerabile.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
