Totul a început când Mihai era la liceu. Acolo, împreună cu câțiva colegi, el a încercat prima dată să fumeze și… i-a plăcut. Tot pe băncile școlii a gustat și băuturile alcoolice, care, la fel, i-au fost pe plac. Era în clasele superioare când a început să consume și droguri. Părinții observau aceste lucruri și de multe ori au încercat să-l oprească, să-i explice că sunt dăunătoare, că provoacă dependență etc. Tânărul însă nu băga în seamă vorbele lor, iar acum, la 35 de ani, a rămas fără soție și copil, nu lucrează nicăieri și trăiește din pensia părinților. Zilnic este beat criță și, ori de câte ori are ocazia, se droghează. Nu acceptă ajutor din partea nimănui, iar, în toți acești ani, părinții săi trăiesc un adevărat coșmar.

L-au băgat forțat la psihiatrie

Pe lângă contingentul nu tocmai favorabil de la liceu, Mihai a fost influențat și de un vecin. Mama sa povestește că atunci când toată familia s-a mutat în apartamentul care i-a fost repartizat de la serviciu, pe palier aveau un vecin care consuma și comercializa droguri. „Dumnezeu să-l ierte, dar el de mult a murit în chinuri groaznice. Pe lângă vecinul acela, mai erau mulți în curte care aveau droguri. Unii tot au murit, dar alții le distrug viața tinerilor și astăzi”, susține dezamăgită Ludmila.

Femeia a lucrat asistentă medicală la Spitalul de Psihiatrie de pe strada Costiujeni din Capitală. Chiar dacă nu avea voie, ea și-a internat feciorul acolo ca „să-l scape” de alcoolism și să-l facă să uite de droguri. Chișinăuianca își amintește cu greu de acea perioadă: „El mereu spunea că o să se descurce singur, dar nu făcea nimic pentru asta. După ce am văzut că psihiatria nu l-a ajutat, l-am dus la niște instituții specializate, mai întâi în orașul Leova și după, în Rezina, care acum nu mai există. Acolo a făcut tratament forțat câte jumătate de an în ambele, dar efectul a fost de scurtă durată. Atunci încă se permitea să-l închizi fără acceptul lui, acum însă, cu democrația asta, nu-l poți impune forțat să facă tratament”, se arată nemulțumită mama tânărului.

„E un psiholog bun”

La gimnaziu Mihai era un copil exemplar, primea note bune și nu avea absențe. Când i-a fost înmânată diploma, profesorii i-au urat să fie mereu ferm pe poziție și astfel o să obțină ceea ce-și dorește. Mama sa recunoaște că băiatul a reținut foarte bine acel sfat, doar că nu tocmai pentru fapte lăudabile. „Atunci când își dorește ceva, nu te lasă în pace până nu-i dai. Refuz să-i dau bani, dar el mă amenință că va duce tot din casă și se ține de cuvânt. E un psiholog bun!”, recunoaște cea care i-a dat viață. În rezultat, Ludmila ajunge ea însăși să-i cumpere țigări, ca feciorul alcoolic și narcoman să nu-i ducă tot din casă. Potrivit ei, atunci când fumează e mai liniștit, repede se relaxează, se calmează și adoarme unde apucă. Dacă nu are țigări, bea, iar dacă nu are alcool, caută droguri. În ultimul timp, el schimbă țigările pe tărie. Atunci când e beat, e foarte agresiv, sare la bătaie la tatăl său pensionar și strică tot ce vede în cale.

Femeia mai zice că Mihai nu vede autoritate în tatăl său, care tot consumă alcool. Ea consideră că anume neputința de a-și schimba feciorul l-a transformat pe soțul său în alcoolic, iar acum trebuie să-i ducă în spate pe ambii cu o pensie de puțin peste 1000 de lei. „Băiatul nu lucrează, iar soțul primește pensia cea mai mică posibilă. Cum o vede în mână întoarce datoriile pe la barurile din zonă și nu-i mai rămâne nimic. Eu cu banii de pe pensie trebuie să-i hrănesc și să plătesc serviciile comunale. Iată așa am ajuns la bătrânețe”, povestește cu tristețe moldoveanca.
Toate lucrurile prețioase femeia le păstrează la surorile ei, pentru că dacă ar fi în casă, acestea riscă să dispară. Când nu are bani, feciorul său obișnuiește să ducă din apartament tot ce consideră că-i va asigura câteva sticle de alcool sau o doză.

Acest calvar durează deja mai bine de 15 ani. Faptul că Ludmila încă nu a fost bătută de fecior se datorează experienței de comunicare cu asemenea persoane pe care a acumulat-o timp de 40 de ani la spitalul de psihiatrie.

Amendează feciorul, dar plătește mama

Când devine foarte agresiv, Ludmila cheamă polițiștii. Dacă la început aceștia se mai sesizau, în ultimul timp ei evită să mai vină la solicitări, motivând că au alte treburi. „El când aude că eu chem poliția ia cuțitele și așteaptă. Zice că dacă o să-l rețină sau o să-i facă ceva, atunci să aibă cu ce se apăra. Psihica lui e bolnavă. Polițistul de sector nu mai vine, am impresia că așteaptă să se întâmple o tragedie”, comunică femeia și dă nemulțumită din cap, semn că nu mai are de la cine cere ajutor.

Totuși, de câteva ori, când i-a vizitat sectoristul, acesta a întocmit doar niște procese verbale și l-a amendat pe scandalagiu. Dar persoana care trebuia să plătească amenda era tot Ludmila. Acum femeii deja îi este frică să apeleze la organele de drept pentru că ajunge să se pedepsească singură. „I-am zis polițistului că băiatul nu lucrează și că nu are de unde plăti amenda. El a dat înțelegător din cap și a plecat”, afirmă ea resemnată.

Ludmila spune că o parte de vină o au câteva femei care comercializează alcool la domiciliu 24 de ore din 24. Ele locuiesc în aceeași curte și oferă astfel de servicii mai mulți ani la rând. „I-am zis sectoristului să facă ceva să le închidă, dar n-a mai făcut nimic. Am vorbit și cu doamnele celea și le-am rugat să nu-i vândă alcool feciorului meu. Ele parcă m-au înțeles, dar el oricum găsește pe cineva ca să-i cumpere. Eu înțeleg că pentru dânsele asta-i o metodă de a-și câștiga bucățica de pâine, dar în felul acesta îngroapă mulți tineri cu zile”, se plânge mama lui Mihai.

Ca să-l rețină acasă, aceasta i-a cumpărat și calculator, dar nici acest lucru nu l-a făcut să uite de alcool. Unica persoană care-l poate liniști și de care are frică, este fratele mai mare, însă acesta lucrează peste hotare și vine foarte rar acasă.

Câteva zile la rând am încercat să discutăm cu polițistul de sector, însă acesta nu a fost de găsit.

Unica salvare – legea

Conform „legii cu privire la reabilitarea socială a bolnavilor de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie”, bolnavii care se eschivează de la tratament benevol şi continuă să se dedea beţiei ori să consume substanţe narcotice sau toxice după cura de tratament la care au fost supuşi, urmează a fi trimişi la tratament obligatoriu în instituţiile narcologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii pe un termen de patru luni. Ei sunt duși acolo cu ajutorul forţelor şi mijloacelor organelor de ocrotire a sănătăţii şi ale sistemului penitenciar în termen de până la trei zile din momentul eliberării raportului medical.

Tratamentul obligatoriu al bolnavilor se efectuează în mod ambulatoriu sau staţionar în cabinetele, secţiile şi instituţiile narcologice ale Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova, fără a se atenta în acest scop la mijloace de pază şi reprezentanţi ai organelor afacerilor interne, fără plată de ajutoare pentru pierderea temporară a capacităţii de muncă.

În cazul în care bolnavul încalcă regimul de abstinenţă, termenul tratamentului obligatoriu poate fi prelungit în baza raportului comisiei medicale a acestor instituţii pe o durată de până la şase luni.

Nota redacției! Prenumele persoanelor au fost modificate pentru a le proteja identitatea.

Conform datelor, anual, peste 4.000 de moldoveni apelează la ajutorul medicilor pentru a scăpa de alcoolism. Pe lângă aceasta, potrivit Ministerului Sănătăţii, doar în 2011, în Moldova erau aproape 10 mii de narcomani, iar în ultimii ani, numărul acestora a crescut simțitor. Cei mai mulţi consumatori de stupefiante și alcool sunt tineri cu vârsta de până la 30 de ani.