Fermierii din Republica Moldova sunt lăsați de izbeliște. În timp ce guvernanții organizează conferințe și se laudă cu „reforme” în agricultură, oamenii care muncesc pământul abia mai supraviețuiesc. Subvențiile sunt mici, vin cu întârziere sau nu vin deloc, iar costurile de producție cresc necontrolat.
Privind peste Prut, contrastul este revoltător: în România, fermierii primesc sute de euro la hectar, sprijin real, consistent, predictibil. Statul român își ajută agricultorii cu bani europeni și naționali, pentru ca munca lor să fie profitabilă și durabilă. În Moldova, în schimb, fermierul este tratat ca o problemă – nu ca o soluție.
În fiecare an, agricultorii moldoveni se luptă cu seceta, cu importurile ieftine care le distrug piața, cu credite imposibile și birocrație sufocantă. Iar când ies în stradă să ceară respect și sprijin, sunt tratați cu dispreț, ignorați sau amenințați. Politicienii își amintesc de ei doar în campanii, când le promit marea cu sarea. După alegeri, uitarea e totală.
Fără agricultură, Moldova nu are viitor. Iar fără fermieri motivați și susținuți, nu vom avea nici mâncare ieftină, nici locuri de muncă, nici dezvoltare rurală. Guvernarea care își bate joc de cei care hrănesc țara este o guvernare care își sapă groapa singură.
