(FINANȚE și BĂNCI) Cum poți rămâne fără casă

Asistăm la o deposedare

„De ce ați decis să-mi luați casa? Pentru că banca este atotputernică?!”, se răzvrătește omul. Dar în timp ce proprietarul (de fapt, deja fostul proprietar) se agită să-și apere averea, reprezentanții instituției financiare așteaptă impasibil ca personajul să se domolească, fiind conștienți că soarta îi este pecetluită și că va rămâne oricum fără această casă.

Povestea, pe scurt, a acestei executări silite este următoarea: proprietarul spune că a fost de acord să gireze un prieten care avea nevoie de un credit bancar, oferindu-și casa drept garanție. Omul era convins că amicul își va restitui fără probleme datoria și că ipotecarea imobilului nu reprezintă decât o formalitate, pentru ca banca să-i dea banii de care avea nevoie.

Se pare că toată procedura a fost, într-adevăr, o formalitate, pe care proprietarul acum o regretă, acuzând banca de faptul că a acordat împrumutul cu prea multă lejeritate, în baza unui dosar incomplet și chiar a unor acte false.

„Ați acordat creditul încălcând toate normele de creditare! Atunci ați închis ochii, iar când v-ați trezit, îmi luați casa. Sunteți corupți până în măduva oaselor!”, nu mai contenește el cu învinuirile.

Omul afirmă că așa-zisul prieten pentru care și-a pus casa drept chezășie l-a păcălit. I-a spus că vrea să contracteze un împrumut ca să renoveze imobilul pe care îl închiria. În realitate, și-a cumpărat pământuri în apropiere de Chișinău. I-a spus că ar fi vorba de aproape 30.000 de dolari, în realitate a mai luat un credit de 55.000 de dolari.

„De ce nu-i luați lui pământul pe care l-a cumpărat cu banii pe care i-ați împrumutat sau alte proprietăți de-ale sale? Dar încercați să-mi luați mie imobilul, în condițiile în care eu nu datorez băncii niciun ban. Vreți să puneți mâna pe o casă în centrul orașului! … Ați evaluat imobilul la un preț de trei ori mai mic decât valoarea reală. Folosindu-vă de anumite scheme, câștigați toate procesele în instanță”, se burzuluiește omul în continuare. „Vă mulțumim de compliment”, îi replică liniștit reprezentantul băncii.

Să vină poliția

Singurul susținător (sau pretins susținător) al păgubitului a chemat poliția în ajutor. Aici și-a intrat în rol executorul judecătoresc, care, la întrebarea polițistului – „ce se întâmplă?” – i-a explicat pe un ton ferm: „Se execută o hotărâre judecătorească irevocabilă. Cetățeanul în cauză împiedică executarea. Vă rog frumos, dacă depistați o cauză de încălcare a ordinii publice, să o înscrieți în protocol”.

Polițistului, după cum era de așteptat în acest caz, i-ar lua „apărarea”cetățeanului. „Să nu-l bruscați sau agresați, dar dacă aveți de executat silit, executați”, i-a sfătuit omul legii.

Datornicii să ia aminte

Aruncând o privire pe site-urile de profil, am observat că executările silite de acest fel sunt destul de frecvente. Totuși, contactat de TIMPUL, președintele Uniunii Naționale a executorilor judecătorești (UNEJ), Roman Talmaci, ne-a spus că „în republică, piața imobiliară este în scădere și bunurile expuse spre vânzare pentru recuperarea unei creanțe sau datorii se vând foarte greu, cererea fiind mică”.

Întrebat de ce anume trebuie să țină seama un om atunci când contractează un împrumut, pentru a nu ajunge în situația de a fi deposedat, Roman Talmaci a punctat câteva aspecte. În primul rând, dacă intenționează să ia un credit bancar cu scopul de a-și întemeia o afacere, debitorul să-și gândească temeinic planul de afaceri. Să nu se raporteze la acest plan ca la o hârtie care trebuie prinsă la dosarul de creditare, dar să fie calculat și gândit foarte bine, astfel încât să poată fi materializat.

„În situația în care țara se află într-o profundă criză financiară, derivată din cea mondială, ca să inițiezi astăzi o afacere, trebuie să-ți calculezi foarte bine potențialul”, a precizat președintele UNEJ.

În al doilea rând, el a semnalat că, de multe ori, facilitatea obținerii unui credit, insistent promovată de unele companii de finanțare, îi determină pe oameni să împrumute banii în condiții neclare, confuze, fără a se gândi la consecințe.

Alteori, dorind să ajute un prieten (cum e situația descrisă mai sus) sau o rudă, persoanele garantează pentru acesta – dar nu înțeleg că aceste angajamente semnate pe hârtie vor avea consecințe reale și i-ar putea lipsi de bunuri – indiferent dacă ei sau altcineva au beneficiat de bani. Iar cel pe care l-au ajutat rămâne și cu bunuri, și cu bani…

„De asemenea, în momentul în care se contractează un credit, debitorul să consulte neapărat un avocat, pentru a se asigura că părțile semnează contractul de pe poziții egale, că nu i se impun clauze abuzive”, a mai spus Roman Talmaci.

Creditorul are dreptul să aleagă

În ceea ce privește preferința creditorilor pentru anumite bunuri ipotecate, el a amintit că, în cazul în care debitorul a gajat mai multe bunuri, legea îi acordă creditorului dreptul să aleagă bunul pe care îl consideră potrivit pentru a-și recupera creanța.

„Dar problema se soluționează prin comunicare. Datornicul trebuie să facă o ofertă. În lipsa comunicării între părți, creditorul va aplica prevederile exprese ale legii, rezervându-și dreptul de a decide ce bun să retragă”, a explicat Talmaci.

Referitor la convingerea multor oameni că băncilor le convine uneori ca datornicii să nu fie în stare să-și achite creditele și, în felul acesta, să recurgă la executarea silită a bunurilor gajate, Roman Talmaci a afirmat că nu împărtășește această părere.

„Băncile nu-și preiau bunurile în proprietate. În 99% din cazuri, instituțiile financiare le preiau în posesie și le vând. Vânzarea este transparentă, prin licitație publică. În mod normal, dacă debitorul este executat și vede că acel bun va fi expus la o licitație, este liber să propună un cumpărător care să ofere valoarea maximă. Banca este interesată să obțină banii, nu bunurile, deoarece preluarea bunului implică și cheltuieli și timp pentru bancă, iar vânzarea bunurilor nu este o activitate specifică băncilor ”, a mai spus el.

Vorbind din perspectiva executorului judecătoresc, Talmaci a spus că toate situațiile cu care se confruntă sunt dificile. Unii oameni refuză să plătească amenzi mărunte cu aceeași îndârjire cu care alții își apără casele din centrul Chișinăului.