E extrem de convenabil să avem încredere în jocuri, pentru că e cea mai bună soluție de a scăpa de alte obligații: supravegherea copilului la locul de joacă, plimbări lungi și obositoare, gălăgie în sufragerie. Îl lași să se joace la calculator sau televizor și te-ai scos. Liniște deplină.
Cu toate acestea, nici un părinte nu contestă lectura. Toți recunoaștem rolul cărților în formarea copiilor. Și fiecare poate da mărturie. Pe mine m-au format și influențat din foarte fragedă copilărie cărțile lui Alexandre Dumas. Ca toți copiii, nu mă feream de minciună, dar dacă mă punea cineva să îmi dau cuvântul de onoare, gata, mă blocam și spuneam adevărul. Chiar și astăzi țin în mod deosebit la respectarea cuvântului dat.
Deci admitem că lectura formează caracterul, dar nu recunoaștem că jocurile video, în special cele violente, deformează. De ce? Pentru că nu ne convine să recunoaștem. Pentru că abandonatul copilului la calculator e comod. Spunem că lectura formează, școala conformează, dar desenele agresive, emisiunile tv, jocurile video nu deformează. Nu spun că acei elevi (preponderent) din America, instabili psihic, care se duc în școli și își împușcă colegii o fac din pricina jocurilor video. Pentru că nu am nici o dovadă. Dar dacă e sau nu posibil ca ei să fie influențați negativ de jocuri, filme, emisiuni, rămâne să ne gândim.
Ce industrie colosală au cărțile motivaționale. Probabil printre primele locuri în vânzările librăriilor. Deci credem, spun iarăși, în formarea cu ajutorul cărților. Credem în terapie prin artă. Credem în sănătate prin sport. Dar nu credem în deformare prin jocuri video cu mitraliere, războaie, violență. E interesant, nu? Cum ne alegem să credem doar ce ne convine.
Spunem că asta nu contează, nu schimbă comportamentul copiilor, nu îi influențează negativ. De unde știm? Păi nu știm, că noi nu am crescut la calculator și televizor. Noi am crescut pe strada satului sau în curtea blocului. Vom trăi și vom vedea noua generație. Generația internetului, generația iphoneurilor. Dacă va fi târziu, vom spune ca Iohannis: ghinion.
Și să nu ne consolăm, două ore de fotbal pe săptămână sau două de balet, nu înseamnă că fiii noștri au socializat suficient și că noi, plătind acele ore, ne-am făcut datoria.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
