Oficialii americani consideră că Israelul se află sub presiune pentru a atinge obiectivul declarat de eliminare a Hamas în operațiunea actuală înainte ca protestele legate de suferința umanitară și de victimele civile să atingă o situație critică.
Fostul președinte Barack Obama a declarat că o cale de rezolvare a conflictului israeliano-palestinian este posibilă doar dacă oamenii recunosc “complexitatea” situației.
Comentariile fostului președinte sunt făcute în contextul în care armata israeliană își concentrează ofensiva împotriva Hamas în orașul Gaza și în zonele de nord ale enclavei.
“Dacă există vreo șansă de a putea acționa constructiv pentru a întreprinde ceva, va fi nevoie de o recunoaștere a complexității și de menținerea a ceea ce la suprafață poate părea contradictoriu, și anume că ceea ce a făcut Hamas a fost oribil și că nu există nicio justificare pentru aceasta. Și … că ocupația și ceea ce li se întâmplă palestinienilor este insuportabil”, a declarat Obama într-un interviu acordat în cadrul podcastului “Pod Save America”.
“Dacă vreți să rezolvați problema, atunci trebuie să luați în considerare întregul adevăr, iar apoi trebuie să recunoașteți că nimeni nu are mâinile curate – că toți suntem complici într-o anumită măsură”, a spus el.
În special, Obama a exprimat critici față de discursurile de pe platformele de socializare și activitatea de pe “TikTok” în legătură cu acest subiect.
Milioane de persoane s-au îndreptat către platforme precum TikTok și Instagram cu speranța de a înțelege conflictul brutal în timp real, dar Obama a declarat că ar prefera vadă oameni comunicând cu cei “din cealaltă parte”.
“Inclusiv oamenii cu care nu ești de acord. Dacă vreți cu adevărat să schimbați această situație… trebuie să vă dați seama cum să vorbiți cu cineva din partea cealaltă, să îl ascultați și să înțelegeți despre ce vorbește, nu să îl respingeți”, a declarat Obama.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
Cand ocupi pe o tara e atunci cand te duci peste acea tara si ii furi bogatiile si ii obligi pe locuitori sa faca ce vrei tu. Drept exemplu de ocupatie este Republica Moldova, atunci cand a fost ocupata de Rusia, sub fosta URSS. Sa ne gandim acum daca Obama are dreptate sau nu cunoaste istorie. S-a dus Israelul peste arabi ? Sa ne uitam in istorie. In 14 mai 1948 s-a infiintat statul Israel prin declararea independentei. Dar inainte de 1948 ce a fost pe acel loc ? Triburi arabe. Aduse de cine acolo ? Parte au venit singure, parte aduse de Imperiul Otoman. Dar inainte de Imperiul Otoman cine a fost acolo ? Imperiul Roman. Care Imperiu Roman pe cine stapanea pe acele teritorii ? Pe evrei. Stiti povestea cu Isus si Pilat, si evreii. Romanii au dat denumirea de Palestina acestor teritorii in semn de batjocora pentru evrei. Adica denumirea de Palestina nu exista, aceasta denumire fiind inventata de romani. Nici pomeneala de existenta vreunui stat care sa se fi numit Palestina. Erau niste triburi de arabi, amestecati cu tribul evreilor. Nici macar arabii nu aveau un singur trib, ci triburi diferite (vezi denumirile triburilor arabe in Ezechiel). Evreii sunt unul dintre popoarele cele mai vechi pe pământ, care au rezistat unei istorii de 4000 de ani. Terah, tatăl lui Abraham, trăia departe de Canaan, în oraşul Ur (lângă Golful Piersic) şi se închina unor zei locali. Primii evrei se ocupau de creşterea vitelor şi de agricultură. Numele de evreu provine din „habiru“, denumire dată de localnici pentru „cei de pe celălalt mal al „fluviului“ (Eufrat). Abram, care în urma revelaţiei divine, adică a recunoaşterii lui Dumnezeu, îşi schimbă numele în Abraham („tatăl popoarelor“ apare şi în Coran sub numele de Ibrahim) conduce tribul său, care includea şi robi spre Canaan, trecând prin Babilon, Aram (actuala Sirie; arameii erau semiţi, înrudiţi cu evreii). El face o incursiune în Egipt, puterea dominantă în zonă, revenind în Canaan unde duce numeroase războaie cu localnicii. Abraham a avut doi fii: Ismael (părintele ismailiţilor, strămoşii arabilor) cu roaba Hagar şi Isaac cu soţia sa Sarah. Isaac s-a căsătorit cu Rebeca, fiica lui Nahor, unchiul său. Rebeca a avut cu Isaac doi fii: Iacob şi Esau. Există povestea biblică, în care, Esau cedează lui Iacob, pentru „un blid de linte“, dreptul primului născut. Iacob a avut două revelaţii divine: viziunea scării pe care îngerii „coborau şi urcau“ şi „lupta cu Îngerul“, care îl întruchipa pe Domnul. De atunci, Iacob s-a numit Israel (adică „cel ce s-a luptat cu Domnul“, „El“ fiind unul din numele Domnului, ca şi Elohim, Adonai, Şabaot, Yhwh (adică Iahwe). Abraham, Isaac şi Iacob sunt cei trei patriarhi biblici care au trăit aproximativ între sec. XX-XVIII î.e.a., când în Egipt existau dinastii de faraoni, în Babilon a domnit marele rege antic Hamurabi care a dat primul cod de legi. Abraham a avut revelaţia întâlnirii cu Domnul în faţa oraşului Sodoma, oraş ce a fost apoi distrus, ca şi Gomora, pentru păcatul încălcării legii ospeţiei şi pentru păcatul „sodomiei“, al necredinţei etc. Apoi a fost Legământul, prin care Domnul cerea credinţă absolută oferind totodată protecţie în faţa duşmanilor şi o patrie, Canaanul. Ca dovadă a credinţei a fost impusă circumcizia rituală (brit-mila) pentru toţi bărbaţii. Abraham şi-a dovedit fidelitatea faţă de Domnul, când a fost gata să-şi jertfească fiul, pe Isaac, iar Domnul l-a înlocuit, pe jertfelnic cu un berbec. Evreii au adus astfel două elemente noi în civilizaţia lumii: credinţa într-un singur Dumnezeu şi renunţarea la jertfa umană. Dar ei nu erau încă un popor. Patriarhul Iacob a avut 12 fii cu soţiile Lea, Rahela şi o slujnică, toţi fiii fiind egali în drepturi. Iosif a fost vândut de fraţii săi unor tâlhari ce mergeau în Egipt. După multe peripeţii, fraţii săi ajung şi ei în Egipt. Istoricii afirmă că în acea perioadă (sec. XVIII î.e.a.) Egiptul a fost cucerit de hicsoşi. Aceştia au agreat venirea evreilor în Egipt, fiindu-le mai fideli decât băştinaşii. În Egipt, evreii au devenit o populaţie numeroasă, au ajuns dregători, dar revenirea faraonilor locali i-a adus în starea de robie.Cel care i-a scos din Egipt, „Casa robiei“ a fost Dumnezeu, prin alesul său, Moise. Moise, conform Bibliei, era un copil evreu, salvat de la masacrul ordonat de faraon, de fiica acestuia. El a ajuns, dându-se drept egiptean (numele este egiptean, Moses) mare dregător la curtea faraonului, dar, văzând starea în care se aflau evreii, s-a revoltat, a ucis un slujitor care-l bătea pe un rob evreu şi a pornit o campanie de ieşire a evreilor din Egipt. El a avut revelaţia divină a misiunii sale, de a aduce poporul evreu înapoi, în Canaan. Este Exodul, care a durat 40 de ani, până când generaţia de robi s-a schimbat cu aceea de oameni liberi. Pe Muntele Sinai, Moise a primit Tablele Legii, Tora, dar evreii rămaşi fără conducător, au început să se închine „viţelului de aur“ un idol păgân. Moise a spart Tablele, dar Dumnezeu, după ce l-a îndemnat să-i pedepsească pe necredincioşi, i-a dat a doua oară Tora. În Biblie, Tora înseamnă şi Cele Cinci Cărţi ale lui Moise, dar, iniţial, Tora este echivalentă cu decalogul cunoscut în egală măsură de evrei şi de creştini. Prin Lege (cele zece porunci), Dumnezeu cerea recunoaşterea sa ca Unic, Cel ce l-a scos pe Israel din Egipt. Moise este părintele poporului evreu. El i-a dat demnitate şi a fost intermediarul care a adus Legea. Josua, un general iscusit a început cucerirea Canaanului, începând cu cetatea Ierihon. În final, a împărţit ţara între cele 12 triburi. Au urmat nesfârşite lupte, în special cu filistenii, un „popor al mării“, de origine ionică. În cele mai grele perioade era ales un judecător care conducea poporul, era şef militar, administra treburile interne, judeca pricini. Se evidenţia printre aceştia Debora, femeia-războinic care împreună cu generalul Barak au salvat poporul, în faţa năvălitorilor, Samson, căzut pradă duşmanilor din cauza pasiunii pentru Dalila şi Samuel. Samuel era şi proroc, preot. Pentru a stabiliza ţara, el l-a uns rege pe Saul. Spre sfârşitul vieţii, Saul a fost nevoit să cedeze puterea lui David, un fost păstor, cântăreţ din harpă, luptător încercat (v. lupta cu Goliath), organizator talentat. David a domnit între anii 1004-967 î.e.a., a mutat capitala de la Hebron la Ierusalim, oraş care avea o vechime de circa 1000 de ani (Salem, Urusalim), fiind în timpul lui David ocupat de iebusiţi. Muntele Sion din centrul noii capitale, ca şi Ierusalimul au devenit simboluri ale poporului evreu, iar David fondator al unui stat mare care cuprindea teritoriul de azi al Israelului, ca şi teritorii învecinate în Siria, dincolo de Iordan, în Sinai etc. Dintre numeroşii fii ai lui David, Solomon, fiul ultimei soţii a lui David, Batşeba (fosta soţie a lui Urie hititul, trimis la moarte de David) a fost moştenitorul tronului, domnind între anii 967-928 î.e.a. Solomon (Şlomo) este „regele păcii“, constructor al Primului Templu, autor presupus al „Cântării Cântărilor“, „Proverbelor“, „Ecleziastului“ (Kohelet), aşa cum David ar fi scris „Psalmii“ (deşi ele se referă la vremuri de după David, până în sec. V î.e.a.). După moartea lui Solomon, regatul s-a divizat în două regate mai mici: Israel cu capitala la Samaria şi Iudeea cu capitala la Ierusalim. In secolul VI i.Hr. evreii au fost dusi robi in Babilon de catre imparatul Nebucadnetar, armata babiloniana cucerind Iudeea (Israelul de azi) in anul 586 i. Hr. În 539/538 i.Hr., Cirus cel Mare al Perșilor, dupa ce a cucerit Babilonul și i-a ocupat imperiul, a emis o proclamație acordând națiunilor subjugate (incluzând israeliții) libertatea. 50.000 de israeliți, conduși de Zorobabel si Iosua (Iesua) si alti 9 conducatori s-au întors în Iudeea și au inceput sa reconstruiasca Templul. Ca urmare, se vede limpede din istorie ca NU EVREII AU OCUPAT TERITORIUL TRIBURILOR DE ARABI, CI A FOST TOCMAI INVERS ! Se intampla ca acum HOTUL STRIGA HOTII ! in Amrica 11% din populatie considera ca Barack Obam este musulman, desi el s-a declarat crestin. Asta spune multe referitor la Barack Obam.