„Fratele meu, fluturele”

„Fratele meu, fluturele” este o ediţie bilingvă, cu traducere din română în engleză de Mihaela Codrescu, completată în stil original cu desene de Ion Codrescu. Manifestarea l-a avut ca autor de expoziţie şi pe graficianul Vasile Botnaru, cunoscut la noi mai întâi ca bun ziarist la postul de radio „Europa Liberă”. Moderatorul şedinţei, poetul Ianoş Ţurcanu, a menţionat colaborarea acestor doi artişti în stil haiku – unul în poezie, altul în grafică -, colaborare care a fost prezentată cititorilor pe parcursul anilor prin două volume comune – „Păsări şi stânci” şi „Poeme în alb-negru”. Tot Ianoş Ţurcanu a spus că, deşi japonezii arată în dicţionarul lor explicativ că numai ei sunt în stare să folosească acest gen literar, Vasile Spinei a insistat frumos să demonstreze că şi noi suntem în stare să arătăm frumuseţea care ne înconjoară prin versuri în stil haiku, esenţa cărora e gândul poetic exprimat în trei versuri din 17 silabe: 5-7-5. Este un gen literar dificil, care necesită o stare de suflet deosebită. Avem în R. Moldova mai mulţi autori de haiku, dar numai Vasile Spinei s-a dedicat în întregime acestui gen de poezie, care te ajută să-ţi dezvolţi imaginaţia, raţiunea – lucru subliniat şi de Mihai Perebinos, doctor în ştiinţe, profesor la Universitatea Tehnică. „La noi a devenit o tradiţie să citim şi să explicăm haiku-uri la orele de matematică. Analizele de haiku modifică gândirea studenţilor mei, ei exprimându-şi gândurile mult mai concentrat. Am îndemnat şi alţi profesori să folosească acest instrument de lucru, iar în zilele următoare voi vorbi despre aceasta în cadrul unei conferinţe ştiinţifice internaţionale”, a spus Mihai Perebinos.

Nicolae Dabija, lăudând titlul cărţii, a arătat că, în acest context, fluturele înseamnă poezie, dragoste, viaţă… Şi a spus o parabolă: „Era pe vremea lui Confucius. Un profesor afirma că le ştie pe toate. Viitorul mare filozof a luat un fluture în mână şi l-a întrebat pe profesor: „Ce am în mână: ceva viu sau ceva mort?”. Dacă răspunsul ar fi fost „ceva viu”, Confucius ar fi strivit fluturele, iar dacă era „ceva mort”, el ar fi desfăcut palma şi fluturele ar fi zburat. În cazul lui Vasile Spinei, el a desfăcut palma şi fluturele a zburat… Spinei a săpat mereu într-o singură direcţie – haiku – şi acum este cel mai bun autor de acest gen de poezie din RM. La sigur, dacă se vor face antologii mondiale de haiku, numaidecât îl vom găsi acolo şi pe basarabeanul nostru.

Poetul Iulian Filip a încercat să-l provoace pe autor să dea o definiţie la haiku, dar tot el şi-a amintit că mulţi se frământă să dea o definiţie poeziei, ceea ce e şi mai greu în cazul haiku-urilor, autorul cărora „trebuie să aibă toate receptoarele sufletului activate, dar şi o mare dragoste faţă de acei cărora le aduce asemenea formulă de poezie”.

Poetul Gheorghe Ciocoi a amintit de activitatea literară a lui Vasile Spinei pe când autorul cărţii „Fratele meu, fluturele” era redactor-şef la ziarele „Tinerimea Moldovei” şi „Viaţa satului”. Bunăoară, la „Viaţa satului” Spinei a lansat şi a coordonat încă în timpul sovietic apariţia a 59 de caiete literare în care prezenta viaţa şi opera unor clasici ai literaturii române din perioada interbelică.

Despre creaţia lui Vasile Spinei şi a lui Vasile Botnaru au vorbit în cadrul lansării Aurelian Silvestru, Titus Ştirbu, Dumitru Apetri, Maria Mocanu, Larisa Verdeş…

La sfârşitul şedinţei, Elena Butucel, directoarea Bibliotecii „Ovidius”, a anunţat că următoarea şedinţă a cenaclului va avea loc în prima decadă a lui octombrie, tot cu o lansare de carte, semnată de Aurelian Silvestru.