Maia Sandu i-a dat o diplomă de onoare veteranului de război Ioil Lupașco din satul Slobozia-Dușca cu prilejul împlinirii vârstei de 100 de ani. Deși nu se spune asta clar, din informațiile furnizate în comunicat reiese că este vorba de un veteran al Armatei Roșii – născut în 1922, a participat la Al Doilea Război Mondial între anii 1942-1946, decorațiile pe care le poartă veteranul în fotografii sunt în mod clar decorații sovietice. Motivarea acestui gest al Maiei Sandu se regăsește în următoarele rânduri din comunicat: „În ajun de 9 mai, trebuie să ținem minte prețul plătit de bunicii și străbunicii noștri pentru ca noi, astăzi, să trăim în pace. De dragul lor, onorând sacrificiul acestor oameni și tragedia milioanelor de vieți pierdute în cel de-al Doilea Război Mondial, azi trebuie să păstrăm pacea.”
Printr-o abilitate retorică, eludând cuvintele cheie, Maia Sandu reușește să aniverseze aceleași lucruri pe care le aniversează Moscova cu prilejul zilei de 9 mai și să facă totodată un apel pentru pace. Întreaga motivație a războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei își caută originile în participarea Uniunii Sovietice la Al Doilea Război Mondial. Gestul Maiei Sandu este unul de imagine, în primul rând încearcă preventiv să contracareze acuzațiile venite din partea socialiștilor pro-ruși de la Chișinău că nu respectă ziua de 9 mai și veteranii Armatei Roșii; posibil să aibă și o componentă externă, o trimitere către Moscova, un mesaj că Maia Sandu nu este chiar atât de croită împotriva Rusiei, aniversează aceiași veterani pe care îi aniversează și Vladimir Putin. (Chișinăul are permanent grijă să transmită mesaje împăciuitoriste către Moscova, indiferent de orientarea guvernării).
Dar care este decontul acestui gest din care Maia Sandu are doar de câștigat?
De principiu în Republica Moldova pot fi găsiți veterani ai celui de-Al Doilea Război Mondial din Armata Română, Armata Roșie, veterani ai invaziei sovietice din Ungaria din 1956, ai invaziei sovietice din Cehoslovacia din 1968, ai Războiului din Afganistan și ai Războiului Transnistrean din 1990-1992. Ce s-ar fi întâmplat dacă Maia Sandu ar fi ales să dea o diplomă de onoare unui veteran din 1956, 1968, Afganistan sau Războiul Transnistrean? În primul rând ar fi ieșit un întreg tărăboi la Budapesta, Praga sau Tiraspol – iar obiectivul Maiei Sandu nu era aniversarea propriu-zisă a veteranilor care și-au apărat țara, ci crearea unui eveniment cu beneficii politice. În cazul aniversării unui veteran al Armatei Române, Maia Sandu nu și-ar mai fi atins scopul politic intern, cel de calmare a socialiștilor și pro-rușilor de la Chișinău (indiferent dacă aniversarea veteranului Armatei Române ar fi fost făcută cumva în paralel cu aniversarea veteranului Armatei Roșii). Maia Sandu a evitat să deranjeze Budapesta, Praga sau Tiraspolul atunci când a făcut un gest de curtoazie către Moscova și reprezentanții Moscovei la Chișinău. În schimb a ales să ofenseze direct România și Ucraina, pariind că nu vor exista costuri, ci doar profituri.
Nu mai este nevoie să explicăm pe larg ce înseamnă Armata Roșie pentru România și Basarabia – dacă pentru Republica Moldova în calitate de continuatoare a unei republici sovietice Armata Roșie este o armată eliberatoare, pentru România și Basarabia vorbim de o armată de ocupație care a impus distrugătorul regim comunist. Maia Sandu a ales să aniverseze un simbol anti-românesc știind foarte bine că oficialii de la București nu vor îndrăzni nici măcar să scâncească. Președintele Klaus Iohannis provine din rândurile minorității germane din România – lovită crunt de Armata Roșie cu jafuri și deportări după 1944, însă cu siguranță Iohannis nu va alege să onoreze memoria suferințelor poporului său, nici nu mai contează din ce motive. Premierul României este și general al Armatei Române, dar în ciuda faptului că istoria și tradițiile militare sunt cele care deosebesc o armată națională de o oaste de mercenari nici el nu va avea o poziție publică față de gestul Maiei Sandu. Nici de la Ministerul de Externe nu ne putem aștepta la vreo reacție, ci ne rămâne doar să ne închipuim ce s-ar fi întâmplat dacă Maia Sandu ar fi ales să aniverseze un veteran al invaziei sovietice din Ungaria. Să fim realiști, n-ar fi făcut asta niciodată, orice om politic de la Chișinău știe foarte bine că poate afecta în orice moment interesele României fără să existe nici un fel de reacție de la București. România este calul de bătaie al oricărei guvernări de la Chișinău, indiferent de orientarea ei, pro-rusă sau pro-europeană.
Rămâne de văzut cum va fi perceput la Kiev gestul Maiei Sandu să aniverseze un veteran al Armatei Roșii, pe modelul practicat de Vladimir Putin pe 9 mai. Repet: gestul Maiei Sandu nu are legătură cu onorarea veteranilor care au apărat Republica Moldova (cei care au făcut asta sunt veteranii Războiului Transnistrean), gestul Maiei Sandu este unul de politică internă și externă, un mesaj către Moscova și reprezentanții Moscovei în clasa politică de la Chișinău. În utima vreme Kievul este foarte atent la tot ce se întâmplă la Chișinău și cred că va exista o reacție față de această suprapunere simbolică Maia Sandu – Vladimir Putin.
Dupa acest gest de omagiere a unui veteran al armatei sovetice,
rusaraia din Moldova va vota pentru Maia Sandu presedinte repetat…
dacă tot s-au întreținut cordial pe canapea, d-na maia sandu ar fi putut să-l întrebe așa, în șoaptă,nenea veteranu’, ai mătrășit mulți români?
O rusine ceea ce s-a intamplat dovada orientarea filorusa a actualului regim. Cred ca in 30 de ani de statalitate RM numai orientari pro ruse a avut mai mult sau mai putin evidente !
Slobozia-Dușca este un sat din Republica Moldova. Articolul spune că veteranul a participat între anii 1942-1946. În 1942 el a participat în armata română findcă satul său făcea parte din Regatul României. Vreau să zic că contează anii. A luptat și de partea României și de partea URSS. Și eu am un străbunel care a participat în armata română în calitate de marinar, apoi când România s-a întors să lupte cu Germania, străbunelul meu a fost trimis acasă. Apoi l-au luat rușii iarăși pe front și a murit.
Nu se zice cu subiect si predicat cine este individul ! poarta semnele fasciste la piept (decoratii ) deci cred ca a fost cu Armata Rosie ! Unii pruto-nistreni cand a trecut armata romana la ofensiva peste Prut (1941) s-au dus la Uniunea Sovietica (sau s-au retras cu acestia mai ales minoritati) ! Este ciudat ca nu se fac precizari si asta denota poate ca a foist doar cum Armata Rosie cum l-am ghicit multi din noi ca fiind o orca sovietica ! Azi cica s-au dus cu colindul si la o baba aterizata nimeni nu stie cum si prin RM dupa ce cicale a fost in asediul Leningradului – asta ne face sa credem ca s-au pornit la orcait la orci smochinite de vreme astia la putere in frunte cu sefii guberniei ! Mi-a venit sa vomit nu alta la ambele situatii – chiar nu am avut ce alege decat pe astia avortati de Moskva si Berlin si in 2019 si anul trecut ? Asta ne trebuie si nu alta daca nu belim ochiii si nu suntem in stare sa avem lideri dam cu votul in retardati politici !
Singurul lucru pe care nu-l înțeleg este cum a ajuns la 20 de ani pe front în 1942 și nu de la 18 ani în armată. Cei care au luptat în armata română până pe 23 august 1944 au fost luați de URSS cu forța în război de partea lor. Iar medaliile au fost acordate în fiece an pe 9 mai(în fiece an pe data de 9 mai veteranii erau invitați la masă și li se acordau câte o medalie). Cel puțin până în anul 2000 vedeam că se acordau așa medalii.
Ca sa fie clar: ACEL BATRAN NU TREBUIE NICI JIGNIT, NICI CONDAMNAT, atata timp cat nu stim cine este, ce a facut si dece a facut. Cei mai multi soldati nu aveau de ales de partea cui lupta, cel putin pana la dezertare. Cu totul altfel se prezinta caracterizarea dnei. Sandu. Si daca tot a decorat pe Lupasco, trebuia sa decoreze si un Moldovan in vazul presei.