A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova (1985) şi Academia de Administrare Publică (2002). A lucrat profesor de română la Colegiul de medicină din Tighina, apoi la Ungheni. În prezent e funcţionar public la Primăria municipiului Chişinău. A debutat cu placheta de versuri „Floare din inimă” (1991). A editat cărţile de epigramă „Contra bolilor de stat” (2001), „Epigrama de dimineaţă” (2003), „Cu limba de un hexametru” (2008), „Coşul minim de râs” (2009). În 2010 i se conferă titlul onorific „Maestru al literaturii”.
Un caz tipic în literatura noastră este cel al lui Gheorghe Bâlici, care a trecut de la poezia lirică la epigramă, căreia, după spusele acad. Mihai Cimpoi şi ale altor critici literari, i-a conferit un lirism aparte. Solicitat să ne spună cum de i-a reuşit acest lucru, el ne-a povestit următoarele: „Sunt îndrăgostit de epigramă şi umor în general încă de pe băncile şcolii. Prima epigramă am publicat-o pe când eram în clasa a IX-a şi se intitula „Măgarul la oglinda apei”: Privindu-se cu îngâmfare,/ Măgarul zise ofensat:/ Cine-o mai fi şi boul care/ Priveşte-n sus aşa holbat? Ca unui începător, mi-au scris numele dedesubtul epigramei. Un coleg, umorist şi el, a răspuns pe loc la întrebare: „Gheorghe Bâlici, cine să mai fie?”. Poezia lirică nu am abandonat-o. În acest an am publicat în Literatura şi Arta un ciclu de versuri. Mă gândesc la o carte de sonete şi la o alta de poezie, dar până la sfârşitul anului trebuie să scot o antologie de epigrame şi o carte de versuri, un amestec din tot ce am scris în ultimul timp”.
Am fost curioşi să aflăm cum se împacă funcţionarul public Gheorghe Bâlici cu epigramistul cu acelaşi nume. „Se împacă de minune”, ne-a răspuns el, precizând că teme pentru epigramă găseşti peste tot locul. „De altfel, le-am dedicat epigrame tuturor primarilor de Chişinău cu care am activat şi, dacă mai lucrez la primărie, înseamnă că sunt înzestraţi cu simţul umorului. Lui Serafim Urecheanu, care e născut pe 2 februarie, iar eu – pe 3, i-am scris următoarea epigramă: Născut în viforosul făurar,/ O spun aicea, chiar de-o pot păţi,/ Ajuns-aţi Dumneavoastră dom` primar,/ Că eu m-am reţinut exact cu-o zi. Urecheanu, când a auzit-o, a râs cu poftă şi mi-a spus că nu avea pe atunci telefon mobil ca să mă sune să mă grăbesc”, povesteşte epigramistul. Odată, primarul Dorin Chirtoacă, la ziua sa de naştere, l-a rugat să-i dedice o epigramă. „I-am răspuns că vreau să mai lucrez la primărie şi mă cam tem. Am îndrăznit, totuşi, făcând o mică explicaţie pentru cei prezenţi. La depuneri de flori, eu merg întotdeauna cu coşul în mână înaintea primarului. Edilul e cel care îi îndreaptă panglica tricoloră, îl mai netezeşte, după ce eu îl depun în faţa monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, spre exemplu. Iată epigrama: Vor trece anii iar şi iar,/ Şi o să-şi amintească moşul,/ De-un oarecare dom` primar,/ Ce-i aranja lui Bâlici coşul. De 13 de ani, eu tot merg înaintea primarului. Într-o zi, o bătrânică din satul meu natal chiar m-a întrebat: „Măi Gheorghiţă, da` ce lucrezi tu la primărie că mergi înaintea primarului?”.
Gheorghe Bâlici are un sac de premii adunate la mai multe festivaluri de satiră şi umor de pe ambele maluri ale Prutului.
