Nici opinia publică nu înseamnă un adevăr în ultimă instanță, ci „părerea publicului într-o anumită chestiune”. Așadar, când scriu ceva, nu fac altceva decât să formulez un punct de vedere (personal), nu aștept ca toată lumea să fie de acord cu mine, ci doar ca să-mi fie respectată opinia, precum și eu respect opinia altora.
Nu am nimic cu acei jurnaliști și analiști politici care-l susțin pe Vlad Filat. E opțiunea lor, e punctul lor de vedere asupra acestui personaj politic, punct de vedere pe care li-l respect. Dar cu o condiție: opinia să fie sinceră și să fie spusă până la capăt. Divergențele mele cu aceștia încep acolo unde se spune numai jumătate de adevăr.
Recunosc că nu am față de politicienii de la Chișinău nici obsesii, nici iluzii. Îi cunosc cred că binișor. Când scriu despre ei, întotdeauna grila de apreciere e una singură – încerc să-i raportez la adevăratul nostru interes național, să mă conving în ce măsură faptele și vorbele lor slujesc acestui interes. Aceeași întrebare o formulez în legătură cu turbulențele din PL: în ce măsură scindarea acestei formațiuni – iar ceea ce s-a întâmplat duce inevitabil la scindare, scindare care, indubitabil, poate duce la dispariția ei de pe eșichierul politic – servește interesului nostru național? După declarația de vineri a „reformatorilor” și excluderea unora din PL, s-au emis mai multe opinii prin care este condamnat M. Ghimpu. E dreptul lor, să-l condamne sănătoși. Deranjează doar faptul că se merge pe vechiul și verificatul procedeu de manipulare: spunerea numai a unei jumătăți de adevăr.
Am observat că toate acuzațiile la adresa lui Ghimpu vin din tabăra susținătorilor lui V. Filat. Toți ca unul au descoperit, și au descoperit corect, că M. Ghimpu e „dictator”, „stă prost la capitolul dialog cu colegii”, că „PL e un partid dictatorial”, iar M. Ghimpu e înconjurat de „indivizi docili” ș.a.
Este M. Ghimpu un dictator? Nu am participat la activitățile de partid ale PL, dar, judecând de la distanță, în baza lucrurilor care se văd ori pot fi deduse, sunt convins că liderul PL, M. Ghimpu, e un dictator, iar PL e un partid dictatorial, un fel de SRL. Dar oare numai M. Ghimpu e dictator, stă prost la capitolul dialog cu colegii? Oare numai PL e un partid dictatorial? Oare ceilalți lideri de partide, într-o măsură mai mare, nu sunt dictatori care stau prost la capitolul dialog cu colegii? Oare nu toate partidele noastre sunt dictatoriale, un fel de sereleuri, conduse cu o mână de fier? Oare nu toți liderii de partide stau prost la capitolul dialog cu colegii? Oare nu toți liderii de partide sunt înconjurați de „indivizi docili” pe care nimeni nu-i vede în campania electorală și care apar în anturajul intim al președinților imediat după ce partidele vin la putere?
Așadar, să concluzionăm: când discutăm despre un lider de partid (în cazul nostru despre M. Ghimpu), e normal să apărăm interesul național, dar nu interesul lui M. Ghimpu sau V. Filat. Adică e nevoie să spunem tot adevărul, dar nu numai o jumătate, acea jumătate care ne convine. Dacă Ghimpu e ciumă, de ce nu spuneți că nici Filat nu-i mumă? De ce?
P.S. Apărătorii mincinoși ai interesului nostru național
Analistul politic Vlad Socor face următoarea declarație: „Nu ştiu care sunt interesele conducerilor celorlalte partide, dar sper să existe în R. Moldova o înţelegere a interesului naţional. Regret declaraţiile domnului Ghimpu, speram că va da dovadă de o înţelegere mai profundă a interesului naţional. Tot ce face este să zdruncine echipa lui Vlad Filat”. Amintim cititorilor că Socor a fost unul din arhitecții coaliției monstruoase dintre Voronin și Filat, salutând votul din 4 aprilie 2005. Atunci, ca și acum, demonstra că anume o asemenea coaliție e în interesul național al R. Moldova. Socor minte când afirmă că „nu știe care sunt interesele conducătorilor celorlalte partide”. Știe și știe foarte bine! De aceea se și teme să nu fie „zdruncinată echipa lui V. Filat”…
