Din păcate, presa de la Chișinău este foarte slab informată despre cele ce se întâmplă și se declară la Tiraspol, ea scrie mai mult din auzite și din surse străine. În general, ziarele de la Chișinău se preocupă mai mult de fleacuri și intrigi mărunte, sunt pline de „childuri” și chiftesc de venin „frățesc”. Marele, adevăratele probleme trec pe lângă ele; ziariștii sunt antrenați într-un război absurd unul împotriva altuia, comentatorii fac „analize” supte din țigară și cafea, nu fac niciun efort de a se informa și de a lucra cu materiale din prima sursă. Trebuie să recunoaștem că și în perioada când Tiraspolul și-a sărbătorit jubileul, presa de la Chișinău a pierdut duelul informațional și propagandistic cu mass-media din Transnistria. Ziarele noastre au continuat să fie pline ochi cu „comentarii” apoase pe teme minore și să se zbată ca peștele pe uscat din „lipsă de subiecte”, în timp ce Tiraspolul furniza subiecte incitante, toate bune pentru pagina întâi!
În cele ce urmează, încercăm să umplem acest gol și-i propunem cititorului câteva spicuiri din luările de cuvânt de la întâlnirea amintită.
Girgori Marakuța,
președintele Sovietului Suprem de la Tiraspol:
„Aș dori să înțelegeți esența divergențelor cu Chișinăul. Noi nu avem divergențe cu poporul moldovenesc, ci cu conducerea Moldovei. Bineînțeles, noi vom continua dialogul, vom căuta soluții și formula care ar conveni relațiilor reciproce dintre Transnistria și Moldova. E timpul însă să încetăm să ne maimuțărim – prea diferite sunt direcțiile în care se mișcă Moldova și Transnistria. Noi i-am spus Moldovei – și în prezența lui Putin, și a lui Primakov, și a lui Elțin, și a lui Selezniov – să intre în componența Uniunii Rusia-Belarus și 95 la sută din divergențele dintre noi vor dispare. Și asta, într-adevăr, așa ar fi. Dar toate acțiunile conducerii Moldovei, toată politica ei este orientată în cu totul altă direcție.
Dacă, potrivit Constituției, Moldova este un stat neutru, nu este clar de ce în ultimii ani se dublează numărul aplicațiilor militare comune cu trupele NATO? Cineva poate crede că noi suntem o țară mică și NATO nu ne amenință. Nu-i chiar așa – la numai 40 de kilometri de aici se află aerodromul de la Mărculești, care a fost deja reutilat și unde pot ateriza avioanele NATO.
Sau să luăm altă situație. Pe data de 31 august, Moldova sărbătorește ziua „Limba noastră cea română și sfântă”. În rusește această denumire sună cam așa: „Naș iazîk rumânskii i sveatoi”. Noi avem divergențe principiale cu Moldova în această problemă. Noi considerăm că limba poporului moldovenesc este limba moldovenească. În chiar Constituția Moldovei e scris că limba oficială e limba moldovenească, dar cu toate acestea, toți, inclusiv, Lucinschi, încalcă Constituția. V-ați putea imagina, de exemplu, că președintele Rusiei iese și spune că noi suntem ruși, dar limba noastră e, să zicem, ucraineană. Nouă ne spun uneori: hai, uniți-vă cu Moldova, ce aveți de împărțit? Să ne unim, ca deasupra noastră să fluture steagul ista al românilor? Noi încă pe când eram deputați la Chișinău le spuneam: bine, dragii noștri, lasă să fie acest treiculor, dar de ce numaidecât trebuie să coincidă milimetru cu milimetru cu cel de peste Prut? Haideți să facem o culoare mai lată, haideți să facem ceva pe diagonală, ei însă se uitau cu bătaie de joc la noi și intenționat l-au adoptat așa. Noi nu putem lăsa să fluture deasupra capetelor noastre acest flag, când știm că și tatăl meu, ca și alte sute de mii de tați și de bunei, au fost împușcați și înecați în Nistru sub acest drapel în timpul ocupației românești. Anume în Rusia ne puneau această întrebare: ce vă tot legați de drapelul ista? Eu însă le spuneam: dar dacă vouă, rușilor, v-ar arbora pe turnul Spaski svastica cu care au venit hitleriștii în timpul războiului? Tricolorul e aceeași svastică pentru că Moldova și Ucraina erau sub protectoratul României. Și noi i-am rugat să prefacă steagul, ca să fie ceva comun, dar degeaba.
Noi ne mișcăm în direcții total diferite. Noi nu putem în niciun fel să armonizăm aceste direcții. Dar, noi trebuie să trăim în pace și prietenie cu vecina noastră, Moldova, dar noi nu putem merge la o asemenea jertfă, ca să creăm ceva împreună cu Moldova care ar diminua într-o anumită măsură statalitatea noastră. Nouă, mie și lui Igor Nicolaevici, poporul transnistrean ne spune: noi vom face totul ce spuneți, pe toate le-om răbda, numai nu lăsați să vină peste noi infecția naționalistă din Moldova. Aici trăiesc 40 de procente de moldoveni. Noi suntem moldoveni: din 4 conducători ai Sovietului Suprem, 3 suntem moldoveni și un ucrainean. Prezidentul este rus, iar vicele lui e moldovean. Noi, sute de ani, am trăit într-un spațiu geopolitic cu popoarele slave și nu ne putem mișca împreună cu Moldova în cu totul altă direcție.
Noi insistăm ca în viitorul Tratat moldo-rus să fie inclus și următorul punct: poporul nostru s-a pronunțat la referendum pentru rămânerea trupelor rusești în Transnistria. Odată se armata rusă a fost adusă aici – nu de Lenin sau Stalin, de Elțin sau Putin, sau Gorbaciov, ci de Ecaterina II și contele Suvorov – și se află aici de peste 200 de ani, și n-a încurcat nimănui, ea trebuie să rămână aici pentru totdeauna.
Noi nu mai putem să ne permitem să hrănim în continuare Moldova. De-acum s-a adunat o datorie de mai mult de 30 de milioane de dolari și nu vrea să ni-i întoarcă. Noi și pe Primakov l-am rugat să ne ajute în această privință – 30 de milioane de dolari e o sumă solidă, totuși, și dacă Moldova ar întoarce această datorie, noi am majora, cât de cât, pensiile bătrânior, salariile bugetarilor…”
Gheorghi Tihonov, locțiitorul președintelui Comitetului Dumei de Stat a Rusiei pentru problemele CSI și relațiile cu compatrioții, președinte al Comisiei parlamentare pentru reglementarea situației politice și economice din Transnistria:
„Pe moldoveni a început să-i deranjeze sintagma „stat comun”. Evgheni Maximovici Primakov este un politician fin. Într-o discuție avută cu el, mi-a spus că anume el e autorul acestei sintagme. Mai târziu am înțeles ce a început s-o deranjeze pe Moldova: prevederea din memorandum, potrivit căreia toate problemele geopolitice pot fi rezolvate de către Moldova și Transnistria numai prin consens.
Astăzi, Occidentul promovează împotriva culturii noastre, a civilizației slave, o politică de adevărat genocid. Europa a pornit o adevărată cruciadă împotriva noastră și are loc procesul de distrugere a poporului nostru. Transnistria este pentru noi un veritabil forpost. Eu niciodată n-am fost prooccidental, dacă ținem cont de faptul că Transnistria este, totuși, partea occidentală a mărețului nostru stat.
Există un domn, Perspeson, la OSCE. Eu i-am adresat o scrisoare. El mi-a răspuns cu o hârtie interesantă, care vizează și Transnistria. Într-un mod voalat, dar foarte clar, el a spus că un stat suveran este acel care-și controlează întreg teritoriul. De aici, eu citesc printre rânduri că Moldova nu este un stat suveran. (Râde satisfăcut). Dar iată, dumneavoastră, sunteți un stat suveran, deși nerecunoscut, spre deosebire de Moldova, care e un stat recunoscut, dar nesuveran. Vedeți, așadar, că și în Occident oamenii gândesc altfel”.
Nu comentăm aceste declarații. Le lăsăm pe seama cititorilor. Numai a cititorilor, pentru că politicienii sunt acum preocupați de alte probleme. De zece ani, ei sunt preocupați de alte probleme decât cele legate de acest stat. De ce să-i deranjăm acum, când statul Republica Moldovenească Nistreană a devenit o realitate?
13 septembrie 2000
Fragment din cartea „Patria vuindă”, 2001
