Guerilla

O analiza semantico-logica a declaratiilor facute in ultimul timp de catre diferiti exponenti sus-pusi sau fosti sus-pusi ai Partidului Comunistilor din Republica Moldova (PCRM) ne conduce la concluzia ca limbajul, dar si comportamentul public insotitor, se inscriu tot mai mult in peisajul legendelor din folclorul guerillelor stangiste sud-americane.

Cu alte cuvinte, se observa clar deja ca sentimentele si convingerile personale ale cadrelor comuniste cu experienta de munca in organele de stat, cadre educate in spiritul responsabilitatii fata de cetateni si fata de Republica Moldova, sunt substituite intens printr-un soi de frazeologie imprumutata de prin cartile despre Ernesto Che Guevara, de un comportament arogant, asemenea celui afisat in filmele despre partizanii care indura chinurile captivitatii, de o tentativa periculoasa de a inspira intregului PCRM si sustinatorilor acestuia spiritul de luptator, gata sa-si apere opinia prin folosirea fortei sau a amenintarii cu forta.

Am putea presupune ca mai multi fruntasi ai PCRM, printre care si parlamentari, au observat deja aceasta turnura stangista, straina adevaratelor scopuri ale unui partid european de stanga, atat in mesajele pe care le elaboreaza stafful picilor cheguevarieni si pe care le plaseaza cu abilitate in luarile de atitudine verbale ale conducatorului partidului, cat si in violenta comportamentala care submineaza stabilitatea sociala in numele patimii revolutionare. Uneori se creeaza impresia ca Vladimir Nicolaevici este folosit in rolul de cobai pe care sunt experimentate diferite artificii proprii unui comandante cu barba latino-american ori chiar diverse pasaje dintr-o viitoare lucrare de doctor in stiinte si care lucrare s-ar putea intitula „Republica Moldova: un experiment pentru o noua politica a stangismului european”.

Acrobatiile semantice si silogismele bazate pe tertipuri si tehnici de manipulare pe care le vocifereaza domnul Voronin sunt atat de inspirate din junglele columbiene, incat pur si simplu jeneaza. Iata ce spunea comunistul moldovean in cadrul mitingului din 7 noiembrie, referindu-se la infrangerea suferita de PCRM in alegeri: „Nu am fost atat de convingatori ca sa ajungem la… acea victorie. (…) Trebuie sa ne pregatim pentru a invinge convingator!”. Dar iata ce scria Che Guevara despre esecul luptei sale de partizani: „Infrangerea mea nu vine sa insemne ca nu am fi putut invinge!”.

Am mai putea aduce si alte exemple, insa nu frazeologia ne intereseaza, ci promotorii ei si scopul urmarit de acestia. Asadar, cine sunt promotorii? Acestia sunt tinerii cooptati de PCRM prin filtrele personale ale ideologului-sef – comsomol, sistemul special de instruire la scoala antropologica, trimiterea, pe linie de partid, la studii peste hotare, rodarea la devotament prin oferirea posturilor ministeriale de gradul doi, dar cu putere de decizie, includerea in circuitul de afaceri ale partidului, „intinerirea” listei electorale.

Acesti „manzoci politici” isi afiseaza cu mandrie iresponsabilitatea atunci cand avertizeaza ca nu-l vor vota pe Marian Lupu pentru functia de presedinte si, incercand sa amortizeze orice altfel de atitudine, venita din interiorul partidului, fata de consecintele unor alegeri parlamentare anticipate, au reusit sa indeparteze de PCRM cea mai experimentata nomenclatura si sa erodeze numarul unor sustinatori cu autoritate in randul alegatorilor. Echipa de „tineri comunisti-internationalisti”, educati in spiritul rechinariei capitalismului salbatic, este pur si simplu exaltata de perspectiva anticipatelor pe cale le va organiza anume ea si in asa mod, incat sa-si satisfaca pe deplin moftul complacerii personale si intreaga „superioritate intelectuala” prin placerea de a-i exclude din listele electorale pe „batranii lasi”. Vom reveni.