Pentru prima dată în istoria R. Moldova, participarea cetățenilor din diasporă la alegerile parlamentare din 24 februarie este unul din subiectele principale ale acestei campanii electorale. Mă bucur să constat acest lucru, mai ales că interacțiunea pe palierul politic între cei plecați și cei rămași acasă nu a captat întotdeauna interesul societății.

În acest sens, îmi aduc aminte de alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, când în toate cele circa 40 de secții de vot din afara țării s-au prezentat la urne puțin peste 11 mii de alegători. La alegerile anticipate din 29 iulie 2009, prezența la vot a diasporei a fost ceva mai mare, depășind cifra 16 mii de persoane Era primul semn al unei înviorări electorale a diasporei, una încă insuficientă pentru a constata o veritabilă trezire a conștiinței de sine a alegătorilor stabiliți cu traiul peste hotare. Totuși, odată pornit, „motorul” implicării și participării politice a diasporei pare de neoprit. Alegerile parlamentare din 2010 și 2014, la fel ca și cele prezidențiale din 2016, au demonstrat o creștere semnificativă a votului în străinătate: în turul 2 al prezidențialelor de acum trei ani, au votat aproape 140 de mii de persoane în afara țării, ceea ce este de 12 ori mai mult decât la 5 aprilie 2009. S-a înregistrat, totodată, o creștere foarte importantă a numărului secțiilor de vot deschise peste hotare (100 în 2016), și a numărului de buletine de vot, puse la dispoziția cetățenilor din afară.

Niciun partid cu șanse de a acumula un scor cât de cât onorabil nu a neglijat diaspora

Dacă e să tragem o linie a celor zece ani de luptă pentru drepturile sale electorale, putem constata că Diaspora se poate lăuda cu o victorie importantă. Mă refer aici la o victorie în sensul simbolic al cuvântului: indiferent de opțiunea de vot a fiecărui cetățean din afară, această victorie este de asemenea a fiecăruia dintre acești alegători. În ce constă această victorie? Foarte simplu: dacă e să urmărim actuala campanie electorală, observăm că subiectul diasporei a devenit unul inconturnabil. Niciun partid politic cu șanse de a intra în Parlament sau, cel puțin, de a acumula un scor cât de cât onorabil nu a neglijat diaspora. Cele trei circumscripții uninominale din afara R. Moldova contabilizează un număr important de candidați, plasându-se la acest capitol în topul celor 51 de circumscripții uninominale. Astfel, în circumscripția nr. 49 (la Est de R. Moldova) s-au înscris în cursă 7 candidați, iar în circumscripțiile nr. 50 (la Vest de R. Moldova) și nr. 51 (SUA și Canada) – câte 13 candidați (!). Chiar și acest fapt demonstrează că, în sfârșit, după o îndelungată așteptare, și clasa politică din țara de origine a devenit conștientă de existența diasporei, și de potențialul pe care aceasta o reprezintă din punct de vedere electoral. Diaspora s-a impus, după un efort susținut și îndelungat, și de acum înainte nicio forță politică serioasă nu va putea neglija participarea la vot a cetățenilor din afară atunci când își va pune la punct strategiile politice și planurile de acțiuni.

Se vor găsi și voci care nu vor aprecia deloc această „imixtiune” a politicienilor de acasă în treburile diasporei. Reproșul cel mai des invocat, în asemenea cazuri, este că liderii politici din R. Moldova se interesează de cetățenii plecați peste hotare doar o dată la patru ani, atunci când vin în diasporă ca să le ceară voturile. Unii vor spune, probabil, că cetățenii din afară sunt din nou „folosiți” de către politicieni, în calitate de carne de tun, în alegeri. Alții vor spune că s-au săturat să fie mereu tot ei cei care „salvează țara”, și se confruntă ceva mai târziu cu o nouă mare dezamăgire în plan politic. Deși aceste temeri sunt motivate de o realitate recentă, totuși, există anumite premise pentru o schimbare reală de atitudine. Evident, vor exista și partide politice și politicieni, care vor urmări doar să profite de votul diasporei, fără a oferi mare lucru în schimb. Evident, vor fi și politicieni care vor dezamăgi diaspora, iar mulți oameni activi din afară se vor simți din nou trădați. Și totuși, în timp, vor capta atenția și încrederea diasporei acele forțe politice care vor demonstra un interes real pentru cetățenii plecați, dar și capacități de a implementa măsuri care se lasă așteptate deja de atâta timp. Mă refer aici și la sprijinirea celor plecați în efortul lor de integrare în societățile țărilor gazdă, și la menținerea identității culturale și lingvistice peste hotare, și la crearea unor condiții care să faciliteze revenirea migranților în țara de origine etc. Sunt multe lucruri care așteaptă să fie făcute pentru diasporă – deși în acest domeniu au existat unele progrese timide în ultimii ani, cele mai importante și valoroase realizări sunt la moment doar pe hârtie, nu și în realitate.

Asistăm la o limitare a drepturilor de vot

Paradoxal, în contextul electoral curent, este faptul că, în acest scrutin, asistăm la o limitare a drepturilor de vot ale cetățenilor din diasporă. În ultimii zece ani, prin derogare de la Codul Electoral, Comisia Electorală Centrală oferea în mod expres cetățenilor, aflați în afara țării, dreptul de a participa la vot inclusiv în baza pașaportului expirat. De data aceasta, o decizie recentă a Curții Constituționale a interzis votul în baza pașapoartelor expirate. Și asta în pofida faptului că sute de mii de cetățeni, stabiliți în afara țării, nu și-au reînnoit pașapoartele expirate în ultimii ani. De cele mai multe ori, oamenii nu-și mai reînnoiesc pașapoartele moldovenești, fiindcă au cetățenia României sau au obținut între timp cetățenia statului de reședință. Prin urmare, ei nu văd rostul de a se deplasa la distanțe mari și de a cheltui în acest scop timp și mijloace financiare. Așa sau altfel, o limitare a dreptului constituțional la vot este un act profund antidemocratic, iar responsabilii pentru acest lucru vor trebui să-și asume consecințele, inclusiv cele de ordin politic.

Crearea unui Partid al Diasporei este o aventură sortită eșecului

Unul dintre subiectele larg dezbătute în ultimii ani printre cetățenii din afara țării este crearea unui Partid al Diasporei. Adică, al unei formațiuni politice, care ar reprezenta doleanțele celor plecați în relația lor cu țara de origine. E normal ca fenomenul conștientizării de sine, ca grup coagulat, care împărtășește aceleași viziuni politice și are aceleași interese, să conducă la o acțiune concretă de solidarizare, care poate lua forma de creare a unei organizații. Însă, așa cum am afirmat și în alte rânduri, crearea unui Partid al Diasporei este o aventură din start sortită eșecului.

Voi dezvolta acest subiect în unul din articolele viitoare, dar aici voi menționa doar faptul că un partid politic are la bază o doctrină, o viziune, un scop major pe care îl promovează. Un partid nu poate fi creat în baza apartenenței la o categorie socială. Au existat în R. Moldova în anii ‘90 tot soiul de partide și mișcări social-politice bazate pe apartenența la o categorie socială, profesională, de gen, de vârstă etc. Cei care au urmărit fenomenul politic din acea perioadă își vor aminti și de o Asociație a Femeilor, și de o Ligă Națională a Tineretului, și de o Alianță a Juriștilor și Economiștilor. Nici una din aceste organizații și altele de acest fel nu a trecut testul validității politice. Acest lucru demonstrează o dată în plus că oricine încearcă să includă într-o singură organizație mase mari și, prin definiție, eterogene de oameni, nu va face decât să piardă mult timp, efort și resurse, pentru un proiect falimentar.

Așa e și cu diaspora. În afara țării, există oameni cu viziuni de stânga și de dreapta, unioniști și stataliști, adepți ai parcursului european și sprijinitori ai vectorului estic. O singură formațiune politică nu poate îngloba toate aceste opțiuni, prin urmare, niciun Partid al Diasporei nu va putea fi cu adevărat al diasporei. Mult mai util ar fi ca eforturile persoanelor din diasporă, care sunt interesate de fenomenul politic din țara de origine, să se implice activ în partidele politice din R. Moldova, să aducă în vizorul respectivelor formațiuni problemele cu care se confruntă cei din afară, dar și să propună, și să promoveze soluții posibile pentru rezolvarea acestor probleme.