În sfârșit, o premieră colorată! Un film scurt despre o problemă mare

Este vorba de pelicula „Culorile”, semnată de regizoarea Viorica Meșină, care a fost rulată pentru prima dată pe marele ecran al Cinematografului Gaudeamus, pe data de 22 noiembrie.

Drept „muză” pentru realizatorii acestui film au servit cele circa cinci mii de apeluri la telefonul de încredere pentru femei, gestionat de Centrul Internaţional pentru Protecţia şi Promovarea Drepturilor Femeii „La Strada”.

Am văzut, în acest film, contopindu-se naivitatea unei tinere, care abia descoperă lumea adultă, cu puterea fizică și morală a bărbatului mai experimentat. Ana, o femeie în devenire, povestește istoria ei asociind fiecare etapă din viața sa cu o culoare din paletă. Începând de la alb – perioadă de sinceră și frumoasă îndrăgostire, până la gri – conștientizarea, despărțirea și maturizarea, zic eu.

„Culorile” este un film despre dragoste, afecțiune, pasiune, noutate, dar și despre limite. Cine trasează linia roșie între gelozia „dulce” și între cea agresivă și posesivă? Cine hotărăște când cineva trebuie să-și înceapă viața sexuală? Cine stabilește care sunt prietenii, ocupațiile și prioritățile corecte? Sunt doar câteva întrebări la care încearcă să răspundă această peliculă.

Nu voi mai da detalii, fiindcă filmul mai rulează la cinematograf. Mai ales, că, până la urmă, nu subiectul în sine contează, ci problema pe care se pune accentul. Deși nu-mi era necunoscută, recunosc că nu se regăsea pe primele în lista mea de minusuri ale societății din R. Moldova. Astfel, m-am regăsit în acea mare parte a comunității care uită sau care nu se gândește la o anumită problemă dacă nu o are.

Fiind vorba despre cinci mii de apeluri adunate în decursul a trei ani, care reprezintă doar numărul acelor femei care au aflat despre posibilitatea de a apela la ajutorul cuiva, stârnește mari semne de întrebare. Deși filmul „Culorile” are un final fericit, cât de reușită este viața femeilor care nu au avut norocul protagonistei?

Premiera peliculei a dat clasă multor evenimente culturale din republică. Cu toate că regizoarea Meșină a menționat că a fost „posibil, prea pompos”, saxofonistul, bufetul suedez de după proiecție și dezbaterea condusă de Oxana Iuteș, dintre mai multe persoane abilitate în domeniu, au creat atmosfera unui moment cu adevărat important pentru cinematografia autohtonă.

Artiștii Diana Rotaru, Ion Guzu, Irina Vacarciuc, Ina Colbasiuc, Viorel Mardare și alții sunt acum parte a unui proiect care merită mediatizat întru eliminarea treptată a acestui cusur social.

P.S. La sfârșitul filmului am înțeles că momentele frumoase din viață sunt mai ușor de jucat sau de redat într-o producție cinematografică. Să fie asta din cauza că, în R. Moldova, anume aceste perioade sunt cele mai scurte și abia de reușim să le deprindem?