Am văzut într-un reportaj la TVR 1 cum un disperat încerca să-și dea foc, în semn de protest, pentru că firma la care era angajat refuza să-i plătească restanța la salariul ce i se cuvenea. Scena m-a tulburat și am început să derulez în memorie istoria noastră recentă, ca să dau de cazuri similare. Surprinzător, dar noi, moldovenii, nu am pus niciodată mâna pe damigeana cu benzină și pe chibrituri ca să protestăm împotriva nelegiuirilor ce s-au săvârșit de la 90 încoace.
Pe timpul când președinte era Mircea Snegur s-a comis cel mai mare jaf popular și național: cetățenii au fost prădați de banii pe care-i păstrau la casele de economii. Nici unul din cei jefuiți nu și-au dat foc, în semn de protest.
Pe timpul când președinte era Snegur, iar prim-ministru – Andrei Sangheli, s-a comis încă un jaf de proporții naționale: social-democrații au „împins” varianta lor de „privatizare” cu „bonuri patrimoniale” – mare fraudă, în urma căreia patrimoniul național a trecut în mâinile unor escroci, iar națiunea a rămas bătând din buze. Nici unul din cei jefuiți nu și-a dat foc, în semn de protest.
Pe timpul când președinte era Snegur, iar prim-ministru – Andrei Sangheli, a fost votat art. 13 din Constituție. Nici un scriitor nu și-a dat foc, în semn de protest.
Pe timpul când președinte era Snegur, iar prim-ministru – Andrei Sangheli, Parlamentul în frunte cu Lucinschi a votat crearea unei republicuțe găgăuze cu capitala la Comrat. Nici un moldovean nu și-a dat foc în semn de protest.
Pe timpul când președinte era Lucinschi, prim-ministru – Ion Sturza, iar președinte al Parlamentului – Dumitru Diacov, ministrul Finanțelor, Arapu, a acumulat restanțe la pensii de circa 1 miliard de lei, iar unii bătrâni ajunseseră să nu-și primească pensiile câte 9-10 luni la rând. Nici un pensionar, în semn de protest, nu și-a dat foc.
Pe timpul când președinte era Lucinschi, prim-ministru – Ion Sturza, vicepremierul Nicolae Andronic a „negociat” cu ucrainenii, cedându-le câțiva kilometri din teritoriul național (la Palanca). Nici un moldovean nu și-a dat foc, în semn de protest.
Pe timpul când președinte era Lucinschi, prim-ministru – Dumitru Braghiș, iar președinte al Parlamentului Dumitru Diacov, invalizilor și pensionarilor li s-au tăiat și puținele înlesniri care le mai rămăseseră. Nici un invalid nu și-a dat foc, în semn de protest.
Ș.a.m.d., ș.a.m.d., ș.a.m.d., ș.a.m.d., ș.a.m.d.
Acum, mulți din cei vizați mai sus – Snegur, Sturza, Diacov, Andronic, Muravschi, Arapu – sunt printre primii în listele electorale, pentru a nimeri în viitorul Parlament. E un cinism fără margini. Câți dintre noi ne vom da foc, în semn de protest, în Piața Marii Adunări Naționale? Și vă mai întreb: nu-i așa că a avut dreptate cel care a spus că mămăliga nu explodează? Păi, s-a cam terminat și „muniția”, că a rămas națiunea numai cu ața mămăligii. După privatizare, că s-au pomenit cu ochii în soare, care mai de care au pornit în hagialâc peste hotare… Pe de altă parte, „tureatca” celor vizați n-o dogorește combustia celui autoincendiat, căci: o epidermă fermă este greu de… dogorit.
Constantin Tănase
12 ianuarie 2000
