Cultură

Ion Ciocanu, un strajer al limbii

Primele reflectii despre Ion Ciocanu le-am publicat pe cand il cunosteam numai din lecturi. Apoi, cunoscandu-ne reciproc, i-am urmarit atent evolutia de critic si istoric literar, dar si cea de lingvist…

In 1995, Domnia Sa a publicat mini-volumul Atat de drag…, o brosura de buzunar cu microeseuri de felul celui intitulat „Niciodata sa nu confunzi nici odata cu nici o data”. El a fost cel care a pus in valoare, pe parcursul anilor, mai tot ce s-a produs, aici si nu numai aici, in domeniul cultivarii limbii romane. N-a ramas absolut niciun cultivator al limbii pe care Ion Ciocanu sa nu-l fi popularizat dupa merit. A scris despre Nicolae Corlateanu, Silviu Berejan, Valentin Mandacanu, Anatol Ciobanu, Nicolae Matcas, Alexandru Gromov, Ion Dumeniuc, Alexandru Bantos, Vasile Melnic, Andrei Crijanovschi, Valentin Gutu, Vlad Pohila, Lidia Codreanca-Colesnic, Ion Melniciuc, Elena Grosu, Alexei Palii – generozitatea Domniei Sale nu are pereche in lingvistica si in stiinta noastra literara.

„Articolele de politica lingvistica demonstreaza o data in plus angajarea plenara a lingvistului si cetateanului Ion Ciocanu in lupta pentru salvgardarea semnului sacru al fiintei noastre – limba romana. Filologul isi exprima ferm atitudinea civica fata de calvarul prin care a trecut si, cu regret, trece si astazi limba populatiei bastinase din Basarabia…”, constata, pe buna dreptate, Elena Grosu in revista „Limba Romana” din 2003 (nr. 2-3, pag. 195).

Ion Ciocanu a elaborat circa 2000 de articole, studii si recenzii, precum si mai multe carti de sociolingvistica si de cultivare a limbii romane. Dar tot el este omul de caracter, ale carui discursuri rostite la diferite tribune – conferinta dedicata bicentenarului Gheorghe Asachi (1988), Congresul I al filologilor din R. Moldova (29 august 2001) etc. – au ridicat publicul in picioare. Ion Ciocanu este mai mult decat un scriitor si critic literar, este un strajer al limbii romane, dovada fiind cartile sale „Realitatea in cuvant si cuvantul in realitate” (2002), „Constientizarea greselii” (2004), „Temelia nemuririi noastre” (2005), „Efortul salvator” (2006), „Darul lui Dumnezeu”. In societatea noastra, unde cuvantul romanesc inca nu se simte in largul sau, el si-a facut un rost din a ne invata cum sa vorbim si sa scriem corect. Nu intamplator, academicianul Mihai Cimpoi il numea „George Pruteanu al Basarabiei”.

Grigore Grigorescu,
pentru TIMPUL

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Timpul.md şi pe TELEGRAM!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *