Studiază, brodează, participă la expoziţii şi diverse seminare, iar de curând a hotărât să se lanseze în afaceri. Este vorba despre Irina Corobca, o tânără slab văzătoare din satul Săseni, raionul Călăraşi, care, în ciuda deficienţelor de vedere, a reuşit, până la vârsta de 24 de ani, să-şi transforme casa într-un adevărat muzeu. Acum planifică să deschidă, în câteva luni, la Centrul medical din sat, un salon de masaj.

Când i-am făcut o vizită, tot brodând am găsit-o. Tânăra, studentă la masterat la Universitatea de Stat din Tiraspol cu sediul la Chişinău, muncea de zor la o nouă lucrare – o icoană a Maicii Domnului. Ea mi-a spus că a moştenit această deprindere de la mama sa. „De fiecare dată când o vedeam pe mama brodând, încercam să fac şi eu ca dânsa, dar mama îmi interzicea, ca să nu-mi pierd şi mai mult vederea”, povesteşte Irina. Cu toate acestea, nu a renunţat, ba chiar şi-a transformat această îndeletnicire într-o pasiune fără de care nu-şi mai vede viitorul. Speră s-o transforme, cu timpul, într-o afacere profitabilă.

Brodatul este o pasiunea care îi aduce şi bani

Multă lume s-a arătat interesată de lucrările Irinei. Deocamdată, n-a vândut multe, deoarece ţine foarte mult la ele. „Prietenii vin la mine ca la muzeu – să vadă ce am reuşit să mai fac. Unii mi-au cerut să le vând câteva lucrări, dar mi-e greu să mă despart de munca mea. Am vândut zece broderii în Germania. Şi azi ţin legătura cu o nemţoaică care a procurat o pernuţă cu doi motănaşi brodată de mine. Ea mi-a spus că păstrează cu grijă motănaşii”, îmi spune bucuroasă tânăra cu mâini dibace. Deşi face o muncă migăloasă care necesită eforturi duble din partea ei decât s-ar cere de la alţii, meşteriţa, înarmată cu ochelari şi o lupă, îşi dedică tot timpul său liber acestui hobby. În prezent, colecţia sa numără peste 100 de piese de diverse dimensiuni şi forme. În casă nu-i mai încape nimic pe pereţi în afară de lucrările confecţionate de ea, inclusiv goblenuri care ating dimensiuni impresionante – de peste doi metri lungime. „Lucrările mele le colecţionez de mai bine de trei ani. Îmi place să brodez tablouri, dar am şi multe feţe de masă şi de pernă. Până în prezent am brodat şi zece cămăşi naţionale”, ne spune tânăra, în timp ce ne aduce şi ne demonstrează cea de-a zecea cămaşă.

Pe lângă planurile de afaceri, Irina îşi doreşte foarte mult să obţină titlul de meşteriţă populară, scop pentru care îşi dedică fiecare clipă liberă pasiunii sale. Ea mai spune că, în funcţie de dimensiuni, la o lucrare poate munci între două şi cinci săptămâni. Meşteriţa se inspiră din cărţi, de pe internet şi din lucrările vechi văzute pe la bătrânii din sat.

Cu grantul câştigat îşi va deschide un salon de masaj

Referitor la afacerea pe care vrea s-o deschidă până în primăvară, Irina a întocmit deja business-planul şi chiar l-a depus în cadrul unui proiect de stimulare a activităţii antreprenoriale a tinerilor din zonele rurale, lansat de Organizaţia pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (ODIMM), în parteneriat cu Organizaţia Internaţională pentru Migraţie. Mai mult decât atât: de curând, tânăra a aflat că afacerea sa va fi finanţată în cadrul programului respectiv cu două mii euro. „Întâmplător am aflat că ODIMM organizează un curs de instruire pentru tinerii antreprenori. Eu de mai mult timp aveam în minte ideea de a deschide un salon de masaj, pentru că am frecventat asemenea cursuri, dar nu ştiam cum să transpun în practică ceea ce gândeam. În satul nostru avem activităţi doar în domeniul agriculturii şi cred că ar fi oportun să deschid în incinta Centrului medical din sat un salon de masaj – ceva necesar şi pentru consăteni şi pentru locuitorii din satele vecine”, remarcă Irina. Ea spune că va gestiona de una singură acest salon. A pregătit actele necesare şi încăperea unde urmează să fie salonul, iar cu banii pe care îi va obţine din program planifică să facă reparaţii cosmetice, să procure mobilierul şi utilajul medical pentru a începe afacerea.

Când am întrebat-o cum este privită de societatea în care trăieşte, Irina Corobca ne-a spus, cu sinceritate, că niciodată problemele de sănătate nu au împiedicat-o să facă ceea ce şi-a dorit şi că întotdeauna s-a străduit să fie chiar mai bună decât colegii ei, chiar dacă uneori îi era foarte greu. Mulţi s-au arătat nedumeriţi de insistenţa cu care ea încearcă să-şi construiască un viitor, dar fata trece pe lângă ceea ce spun gurilor rele. De multe ori, celor care o întreabă de ce nu stă liniştită acasă le răspunde scurt: „Cum să stai liniştit? Dacă nu vrei să te porneşti, nimeni n-o să vină să te tragă de mână. Omu-i născut ca să facă ceva frumos în această lume…”.