Israelul a lansat un plan de declarare a independenței Azerbaidjanului de Sud. Parlamentarii s-au adresat lui Eli Cohen

Sosirea prințului moștenitor Reza Pahlavi la Tel Aviv a dus la lansarea unui nou plan israelian de “distrugere” a Iranului. Acum este vorba despre sprijinirea mișcării de independență națională din sudul Azerbaidjanului.

Mass-media și experții israelieni încearcă să justifice semnificația unui astfel de pas. Ei subliniază faptul că azerii sunt cel mai mare grup etnic din Iran și că lupta lor pentru a-și crea propriul stat independent continuă; în același timp, azerii iranieni își demonstrează loialitatea față de Israel și chiar văd statul evreu ca pe un aliat în lupta lor. Având în vedere acești factori, sprijinul acordat mișcării de eliberare națională din sudul Azerbaidjanului ar ajuta Israelul să determine dezintegrarea Iranului și ar duce, de asemenea, la apariția unui nou aliat în regiune.

Aceste idei au mai fost auzite înainte, dar acum au ajuns la nivel oficial. Recent, membri ai parlamentului israelian au trimis o scrisoare ministrului de externe Eli Cohen în care solicită sprijin direct pentru azerii iranieni. Într-un apel oficial, 32 de parlamentari – un sfert din totalul membrilor Knesset-ului – i-au cerut ministrului israelian de externe să ia în considerare situația activiștilor iranieni din opoziție și politica represivă mai dură a Teheranului împotriva azerilor din sud.

“Acesta este cel mai mare grup etnic din Iran, numărând peste 20 de milioane de persoane. Actualul regim pune în aplicare o politică de genocid cultural, limitând drepturile minorității azere de a-și studia și păstra moștenirea, de a-și preda limba și chiar de a-și înregistra copiii cu nume azere”, au subliniat deputații israelieni.

Parlamentarii care au semnat declarația consideră că, cu sprijin internațional, mișcarea separatistă din Azerbaidjanul de Sud ar da o lovitură serioasă Teheranului. Azerbaidjanul de Sud va deveni el însuși unul dintre aliații Israelului în regiune, la egalitate cu Baku, unde Eli Cohen a fost recent în vizită.

Presa israeliană atrage atenția asupra componenței autorilor declarației. O treime provin din facțiunile ultrareligioase din parlament, care sunt rareori interesate de politica internațională. Dar scrisoarea a fost semnată și de opozanți activi ai blocului religios: reprezentanți ai partidului Casa Noastră Israel și fostul său lider, Avigdor Lieberman, de origine sovietică. Deocamdată nu există nicio explicație pentru o astfel de alianță.

Ar trebui remarcat faptul că, în septembrie anul trecut, azerii au fost, într-adevăr, forța motrice din spatele protestelor care au cuprins Iranul după ce Mahsa Amini, o femeie de 22 de ani de origine kurdă, a fost bătută până la moarte într-o secție de poliție pentru că a încălcat reglementările privind hijab-ul. Orașele din sudul Azerbaidjanului au fost cuprinse de proteste, iar regimul iranian a recurs la o represiune brutală pentru a le reprima. Cu toate acestea, aceste proteste nu au fost legate de independența națională, ci de drepturile omului și de libertatea individuală. Cu toate acestea, odată ce protestele s-au liniștit, activiștii din Azerbaidjanul de Sud s-au reorganizat și s-au concentrat pe lupta de eliberare națională. Diferitele grupuri și partide care apărau identitatea națională, drepturile și libertățile azerilor nu au constituit niciodată o mișcare politică unificată și au avut tendința de a concura între ele. Prima lor unificare a avut loc pe o platformă numită AzFront. Activiștii din această platformă organizează diverse flash mob-uri și alte acțiuni în orașele din sudul Azerbaidjanului, afișând sloganuri și postere pe pereți prin care cer secesiunea față de Iran, precum și ridicând steaguri ale statului independent Azerbaidjanul de Sud.

Cu toate acestea, este prea devreme pentru a vorbi de o mișcare de eliberare națională pe scară largă. Aceasta necesită un lider național puternic și o structură organizațională stabilă. Separatiștii nu dispun nici de prima, nici de cea de-a doua. În același timp, regimul iranian este încă suficient de puternic pentru a suprima astfel de mișcări de eliberare. În aceste condiții, va putea Israelul să devină principala forță externă care va sprijini direct mișcarea de eliberare națională a azerilor iranieni? Și are statul evreu resursele necesare pentru a sprijini și extinde această mișcare?

Aceste întrebări rămân deschise, având în vedere că este puțin probabil ca o mișcare națională susținută direct de Israel să câștige prea mult teren în sudul Azerbaidjanului.