Castelele sunt locuinte fortificate ale familiilor bogate si puternice din Evul Mediu. Unele inca mai sunt folosite, insa multe castele sunt acum ruine.
In Evul Mediu, castelele protejau orase, treceri peste rauri si granite. Ele erau folosite, de asemenea, pentru a veghea impotriva invaziilor si a preveni rascoalele. Primele castele au fost construite in jurul anilor 950 d.Hr., de cavaleri sau lorzi. Erau situate pe un deal sau o colina inconjurata de un sant cu apa, iar in varful lor era un turn de lemn numit motte. Curtea interioara adapostea cladirile, grajdurile, granarele si hambarele. Erau inconjurate de un gard inalt de lemn, numit palisada.
Incepand cu 1070, castelele mari aveau un turn de piatra numit donjon. Turnul Londrei, primul de acest fel, a fost inceput in 1078. In turn erau depozitate mancare si arme; acolo locuiau cavalerul si suita lui. Prizonierii erau tinuti in temnita. Incepand cu secolul al XII-lea, au fost construite ziduri de protectie de piatra, care inconjurau donjonul. La exteriorul zidurilor erau construite turnuri, astfel ca atacatorii puteau fi loviti din directii diferite. Dupa 1270, s-a adaugat un alt zid exterior. Aceste castele construite in timpul cruciadelor au fost denumite concentrice datorita peretilor lor dubli.
Un castel era atacat cu berbeci si tunuri de asediu. Erau aruncate bucati mari de piatra si proiectile in flacari, iar zidurile erau slabite. Daca un castel nu era capturat rapid, el era asediat. Multe castele au cazut datorita tradarii, bolilor sau foametei.
In anii 1450, tunurile si praful de pusca erau destul de puternice pentru a distruge zidul. Castelele nu mai erau sigure in cazul unui atac. Multe au devenit ruine, insa unele continua sa fie folosite ca palate sau case luxoase.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
