Pe Moisei Gamburd l-am cunoscut conform reproducerilor din manualele şcolare, aflând mult mai târziu că şi-a pus capăt zilelor, deşi era un artist extrem de înzestrat. Regimul sovietic avea nevoie de artişti docili, şi nu de individualităţi creatoare…
De Eugenia Gamburd ştiam, dar cel mai bine am înţeles-o dintr-o mulțime de fotografii din arhiva celebrei sculptoriţe Claudia Cobizev.
Discipolă a marelui pictor J. Steriadi ea se simţea ca peştele în apă la Bucureşti, dar tânjea ca şi mulţi basarabeni după imaginarul rai comunist şi a revenit în vara lui 1940 la Chişinău. Talentul ei real, înregimentat într-un sistem totalitar aşa şi n-a înflorit în toată plenitudinea potenţialului cu care natura a înzestrat-o, raiul s-a dovedit mai mult un fel de iad…
Pe Miriam Gamburd am cunoscut-o din scrisorile şi prozele trimise din Israel. Am pus un mare preţ pe dorinţa ei de a perpetua memoria părinţilor, prin acordarea unor premii, prin editarea unor albume şi cărţi consistente. Ea ne prezintă faţa necunoscută a familiei Gamburd care a scris şi scrie un capitol aparte în istoria artelor basarabene:
Mama, Eugenia Gamburd (1913-1956), pictor, artist decorator, scenograf. Studii: Şcoala de Arte Plastice din Chişinău (1930-1935), Academia de Arte Frumoase din Bucureşti (1935-1936), la profesorul J. Steriadi. Stagieri la muzeele din Franţa (1937). S-a stabilit la Chişinău în 1940.
Activitatea profesională: pictor la Fabrica de textile din Bucureşti (1937-1938). A participat împreună cu M. Gamburd, V. Ivanov şi D. Sevastianov la crearea panoului pentru pavilionul RSSM de la EREN a URSS de la Moscova. Membru al Societăţii de Arte Frumoase din Basarabia (1938), membru al UAP din RSSM (1945).
Lucrări: naturi statice, portrete (1937-1940), peisaje (1938-1940), ciclul Peisaje din Moscova (1943), Periferia Sorocii (1944), Parcul „A. Puşkin” din Chişinău (1946), Restabilirea Chişinăului (1947); schiţe de costume pentru Capela Corală „Doina” (1951), pentru Ansamblul de Dansuri (1949), pentru filmul „Andrieş” (1954) ş.a.
Expoziţii: Societatea de Arte Frumoase din Basarabia, Salonul IX, Chişinău (1938) – Natură moartă, Portret (studiu), Ţigancă, Peisaj (tempera), Plein-air (tempera); Salonul oficial din Bucureşti (1939-1940); saloane republicane (1945-1956) şi unionale (1945); Chişinău (2005).
Fiica, Miriam Gamburd (10.VII.1947, Chişinău), sculptor şi scriitor.
Studii: Şcoala de Arte Plastice „I. Repin” (1961-1964), Şcoala Superioară de Artă Industrială „V. Muhina” din Leningrad (1964-1970).
Activitate profesională: lucrează la Ministerul Culturii şi Fondul Plastic al UAP. Membru al UAP din RSSM (1972). Stabilită în Israel, din 1977.
Lucrări: Moldoveneasca, Mulgătoarea E. Ciocanu, Băiat, Olar, Bătrân, medalia Fuga, stela decorativă Ferma de vite, Gimnastele (desen), uşă decorativă la Sala de degustaţie a vinurilor din Chişinău, Maternitate, Monument ostaşilor căzuţi în război (Ialoveni), Dans, Nud (1987), Mască (1985), Dictator (1989), Odaliscă (1990), Muncitor (1991), Tors (1992) ş.a. Lucrează în lemn, teracotă.
Expoziţii: personale – Chişinău (1972), Odesa (1977), Ierusalim (1984), Tel Aviv (1988); de grup – Chişinău (1970-1977), Moscova, Leningrad (1970-1977), Israel (1984, 1985, 1989, 1991), Barcelona, Spania (1986), Bonn, Germania (1991).
Este autoarea cărţii „Dvuh figurnaia obnajonca” (Nudul cu două figuri) (Israel, 2001).
Tata, Moisei Gamburd (14.X.1903, Chişinău – 14.VII.1954, Chişinău), pictor.
Studii: Şcoala de Arte Plastice din Chişinău (1923) şi Academia de Arte Plastice din Bruxelles (1930). Membru al Societăţii de Arte Frumoase din Basarabia (1930). Membru al UAP din RSSM (1944).
Lucrări: Familie (1933), Maternitate (1934), Ţărani (1935), Cosaşi (1935); tabloul epic Blestemul (1945), Lichidarea analfabetismului (1946), Tipografia ilegală „Iskra” la Chişinău (1948); o serie de portrete: Vioristul O. Dayn, Tutunăreasa M. Cardonscaia, Brigadierul I. Boiarschi, Brigadiera M. Ciobanu ş.a.; lucrări expuse de Societatea de Arte Frumoase din Basarabia, Salonul VI, Chişinău (1933) – Ţărancă cu ulciorul, Ţărancă basarabeană, Moşneag basarabean, Surori, Fetiţă, Peisaj, Familia, Odihna (schiţe de compoziţie), La câmp, Vara, Un grup, Seara, Viaţa ţărănească în Basarabia, După muncă, Sărutul; Salonul VII, Bolgrad (1934) – Surori, Peisaj basarabean, Masă la câmp, Seara, Odihna, Femeia cu greblă; Salonul X, Chişinău (1938) – Ţărancă, Cosaşul, Ţărancă torcând, Schiţă, Cap, Maternitate (compoziţie), Ţărani (compoziţie), Familie (schiţă de compoziţie), Maternitate (schiţă de compoziţie), Ţărani (schiţă de compoziţie), Peisaj, Plein-air, Cap de copil (schiţă), Portretul soţiei, La marginea satului (schiţă de compoziţie); Chişinău (1939) – Maternitate (schiţă de compoziţie), Ţărani.
Expoziţii personale la Chişinău şi Bucureşti (1935-1940). După război a participat activ la expoziţii republicane şi unionale.
Achiziţii: în colecţii muzeale din R. Moldova, fosta Uniune Sovietică, România şi în colecţii particulare din Franţa şi Israel.
Distincţii: ordinul „Drapelul Roşu de Muncă”.
Dorind să-l prezinte publicului cititor într-o lumină cât mai favorabilă, redactorul revistei Viața Basarabiei (1938, nr.12), Nicolai Costenco, a găsit cuvintele potrivite: „D-l Gamburd, Max, una dintre tinerele speranţe ale Basarabiei, e reprezentantul cel mai multiplu într-această expoziţie, unde lucrările au trecut printr-un triaj sever, în prezenţa maestrului Teodorescu-Sion, cel care execută frescele pavilionului românesc din New York. Elev al D-lui Cogan, se observă în desenul D-lui Gamburg linia sigură. Coloarea este pregnantă prin discreţia caracteristică atât artistului, cât şi subiectelor alese. Calitatea operelor D-sale rezidă, mai ales, în alegerea subiectelor. D-sa reprezintă Basarabia moldovenească, Basarabia lucrătorilor, a mamelor trudite şi copiilor cu ochii întrebători şi păr bălan.”
Biografia lui este una relativ scurtă, dar bogată în evenimente și realizări. De Chișinău îl leagă nașterea și moartea tragică, iar Chișinăului el i-a lăsat o serie de opere plastice de toată frumusețea.
În casa în care a locuit familia Gamburd pe str. Bucureşti 63, azi e amplasată o farmacie. Atelierul pictorului nu mai există, dar numele familiei Gambrud rămâne ca o prezență vie în panorama celebrităților Chișinăului…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
