Editorial

Je suis Africa

Câţi dintre voi ştiu că zilele trecute 1000 de africani (printre care copii şi femei) sau înecat în Marea Mediterană? Câţi dintre voi ştiu că circa 150 de studenţi au fost masacraţi cu sânge rece în Kenya? Câţi dintre voi ştiu de miile de nigerieni seceraţi de călăii din Boko Haram? Foarte puţini, pentru că Africa e departe, iar noi nu suntem africani. Noi suntem europeni, promotorii „civilizaţiei”, „democraţiei”, „toleranţei” şi a „bunelor maniere”. Organizăm marşuri gay şi marşuri „Je Suis Charlie”, şi ne facem că nu vedem ce se întâmplă în Africa. Pentru că Africa e ţâţa lumii „civilizate”. Pentru că Africa e suptă de corporaţiile şi guvernele democratice prin intermediul conducătorilor corupţi şi în detrimentul populaţiei băştinaşe. Nici o ţară occidentală nu este interesată de instaurarea democraţiei în Africa, pentru că asta ar însemna pierderea unor imense surse de venit.

Ne-am obișnuit să-l blamăm pe Hitler pentru holocaustul evreiesc. Câţi dintre noi ştiu de Leopold al II-lea al Belgiei? Un adevărat „fuhrer” care a masacrat aproape 10 milioane de africani în secolul XIX. Puţini, pentru că ne place să studiem istoria selectiv şi să nu ne gândim la „aborigenii” din Africa. Ne plac ştirile cu accidente, naufragii şi atacuri teroriste din Africa, pentru că nu se întâmplă la noi, pentru că aceste ştiri ne fac să ne simţim mai siguri şi să ne dăm seama cât de bine trăim în comparaţie cu oamenii de pe continentul morţii. 

Nu prea am văzut campanii de proporţii şi marşuri de solidaritate cu Africa. Je suis Kenya? Je suis Libia? Je suis Nigeria? În nici nu caz! Pentru că acest holocaust modern nu se întâmplă la noi, se întâmplă la televizor, şi, într-un fel, ne face să ne simţim fericiţi. „Die reinste Freude ist die Schadenfreude”, spune un proverb german. „Cea mai pură bucurie e bucuria maliţioasă”, iar noi continuăm să ne bucurăm în adâncul sufletului pentru toate suferinţele Africii. Pentru că nu este suferinţa noastră, pentru că e departe de noi, pentru că, în comparaţie cu ce se întâmplă acolo, noi trăim chiar foarte bine.

Africa va rămâne un continent al disperării şi al miilor de morţi. Şi nimic nu se va schimba cât vom fi ghidaţi de aceleaşi idei consumeriste pe care le ascundem sub masca „democraţiei” şi a „valorilor umane”. Lucrurile vor rămâne la fel atât timp cât vom fi sclavii corporaţiilor şi a comodităţii de consum. Gândiţi-vă mai des la Africa. Gândiţi-vă la copiii care mor de sete atunci când spălaţi buda cu 10 litri de apă potabilă. Gândiţi-vă la studenţii, copii şi femeile masacrate în fiecare zi de terorişti atunci când vă pare că Moldova e ţară de doi bani. Gândiţi-vă la guvernele care-şi omoară cetăţenii cu miile atunci când protestaţi împotriva guvernării noastre corupte. Acum putem face doar asta. Putem doar să ne gândim la Africa şi să fim solidari cu miliardul de oameni care suferă. Dacă vom începe să fim solidari cu Africa, probabil lucrurile se vor schimba. Însă pentru asta trebuie să ne schimbăm noi mai întâi, milioanele de oameni europeni, „civilizaţi” şi „democraţi”.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *