Ce nu a reuşit Stalin, va reuşi Dodon
de Lilia Cazacu
Dacă aş avea putere, aş scoate Partidul Comunist în afara legii. Apoi mă gândesc: chiar de l-aş scoate, rămân suficienţi comunişti în alte partide politice. Îi putem scoate pe toţi în afara legii? Nu. Citeam în presa de dincolo de Prut că patriotul Dodon se promovează electoral cu acorduri muzicale. Mai mult decât atât – nu doar campanie muzicală, ci şi una ideologică, una care mă face să plâng de mila moldoveanului şi de a mea inclusiv. Cred că toţi aţi auzit deja faimoasa piesă „Iubesc Moldova”, cântată de „moldovenii” adevăraţi, care, culmea, îmbrăcaţi în costume populare româneşti, la cetatea Sorocii, construită de Ştefan cel Mare, promovează activ moldovenismul.
Este acolo în videoclip o duduiţă care cântă suav De ce să înveţi o altă limbă în străinătate? Eu aş completa Când poţi s-o înveţi la tine acasă…, mai ales că „naţia moldovenească” se dovedeşte a fi o mare iubitoare a limbii şi culturii lui Puşkin, dar când vine vorba de propria limbă şi cultură, se face că plouă… Limba noastră o vorbim stâlcit, dar avem grijă de alte limbi „străine”…
Dodon, marele finanţator al campaniei, ne asigură că aceasta este una „socială” şi nicidecum politică (el ne asigură, nu eu!). Cred că doar întâmplător toţi din videoclip sunt îmbrăcaţi în tricouri roşii, nu din considerente politice şi electorale. Dar ce ştiu eu? Şi tot întâmplător jumătate din melodie e în rusă. Mă întreb în care ţară normală o minoritate de aproape 6% beneficiază de atâtea drepturi lingvistice? Eu nu pot da niciun exemplu similar, deşi, se pare că sunt sociolingvist. Poate ştiţi voi?
Chestii româneşti…
de Cabral
Nu ştiu de unde vine boala asta a noastră de a desconsidera ce este românesc. Putem aprecia orice copil, maşină, peisaj sau căcărează care vine de prin alte părţi, dar atunci când vine vorba de a pune nota zece pe ceva care e Made in Romania ne frăsuim şi ne perpelim, de parcă ne-ar costa vreun leu aprecierea asta dezinteresată…
Acum vreo două săptămâni, cred, vorbeam despre aplicaţia aia românească pentru telefon, Trip Journal, atunci când vă rugam să-i votaţi pe creatorii ei într-un concurs internaţional. Evident că s-au trezit câţiva care să spună că nu trebuie votaţi, că sunt aplicaţii mai bune. La treaba asta am de spus două chestii: a) nu ştiu cum poţi face comparaţii între două lucruri, cât timp nu cunoşti decât unul dintre ele; b) când în emisiunea Top Gear vine vorba de maşini englezeşti, pentru că echipa este british, întotdeauna aceste maşini sunt mai bine primite şi apreciate. Şi pot da exemple… fără număr, dar sunt convins că ştiţi deja povestea la fel de bine ca mine. Dar întrebarea încă există: de ce apreciem ce vine de-afară şi subapreciem ce e românesc?
