Jurnalistul Vadim Ungureanu: „Le-am spus că-s gata să-mi tai venele, dacă nu mă eliberează”

„Dan Chirița mi-a propus să fim prieteni și să-mi dea date personale despre asrtiști”

Vadim, din declaraţiile poliţiei, reiese că ai reuşit să şantajezi serioşi granguri de la MAI, în special pe Dan Chiriţa. Ce te leagă de acest poliţist?

Nu mă leagă nimic. La începutul lui 2014, a ajuns la urechile mele că el a avut un dosar penal pentru trafic de influenţă. Mai bine zis, cândva, el elibera ilegal permise de conducere. Atunci l-am telefonat pentru a mă documenta şi el m-a ameninţat cu judecata. S-a eschivat să-mi răspundă şi când pregăteam un articol despre camerele de supraveghere a circulației rutiere. Cu toate astea, pe 1 mai, la miezul nopţii, m-a invitat să fim prieteni pe facebook. Mi se jeluia că a cumpărat tablete pentru poliţişti, dar aceştia fac şmecherii pe la spatele lui şi el nu ştie ce să facă, și că ar vrea să colaboreze cu presa. Ulterior, când am publicat o ştire despre maşina Nataliei Gordienco parcată neregulamentar, el s-a oferit să-mi dea și alte cazuri similare despre alţi artişti.

Idea de a-ţi prezenta aceste date a venit de la el sau tu i-ai cerut ajutorul?

Eu nu mă ocup de artişti şi dovadă-mi sunt textele. Chiriţă mi-a dat imboldul, după care mi-a propus să ne întâlnim la tabla de şah din centrul capitalei. A fost primul nostru contact vizual. Mi-a povestit că are probleme cu soţia, că viaţă e grea și munceşte mult. La urmă, mi-a spus: „Uite că ne-am împrietenit deja. Spune-mi ce surse ai în poliţie, că aş putea să-i cunosc”. Am fugit de întrebare şi el: „Cum să am încredere în dvs., dacă dvs. nu aveţi încredere în mine?”. Şi s-a dus. Când m-a întrebat apoi cine din interpreţi mă interesează, i-am scris la întâmplare câteva nume. Începeam să cred în el.

Dan Chirița, foto: subarclub.md

„… și căuta cu orice preț să fie șantajat”

Tu i-ai cerut aceste informaţii cu condiţia că nu vei scrie despre dosarul său penal?

Nu, eu uitasem de dosarul acela, aveam subiecte mai interesante. Dar așa cum el îmi cerea nu știu ce garanţii pentru a avea încredere în mine, mi-am amintit de acel dosar, i-am spus că uităm de el. Mi-a replicat că aşa trebuia să începem vorba…

Această afirmaţie a şi fost apreciată de poliţie drept şantaj?

Habar n-am, dar când Chiriţa mi-a spus că trebuie să intre atent în baza de date, ca să lase curat după el, am observat primul ochi din spate. În iunie, tot la solicitarea lui, ne-am întâlnit iarăși la tabla de şah. De data aceasta îi tremură vocea, se bâlbâia, privea aiurea. M-a anunţat că are multe lucruri interesante, dar mi-a întins doar fişa personală a lui Adrian Ursu. În ea era indicat accidentul din 2005, în urma căruia a decedat un biciclist, iar pe altă foaie, cu titlul „contravenţie”, era scrisă povestea copilului pe care interpretul l-ar fi pălmuit după concertul din scuarul Teatrului de Operă şi Balet din 1 iunie. Chiriţa m-a asigurat că există şi o înregistrare video cu acest incident, pe care mi-o va da mai târziu. Deoarece că nu prea aveam subiecte, l-am sunat pe Ursu. Lui a început să-i dârdâie limba şi mă întreba de unde am aflat această informaţie, căci el a vorbit să nu se afle. În cele din urmă, a pus receptorul. Apoi a revenit el cu un apel şi mi-a dar de înțeles că e gata să-mi plătească bani, ca să nu public știrea. A treia oară mi-a spus că nimic din ce am vorbit nu este adevărat. M-am interesat şi la poliţia şi procuratura de la Buiucani, şi la spitalele pentru copii, dar nimeni nu auzise nimic despre acest caz.

„…și îmi băga informații de care nici nu aveam nevoie”

Foia care ţi-a dat-o Chiriţa avea vreo ştampilă, era semnată?

Nu.

De ce ai publicat știrea neavând nicio dovadă, fără să vezi înregistrarea?

Am publicat-o din… prostie. Eu credeam în Chiriţa şi mă gândeam că Ursu a ajuns la o înţelegere şi cu procurorii, şi cu mama copilului. Mai ales că el însuși mi-a spus că „a rezolvat problema”.

Potrivit lui Adrian Ursu, el a fost anunţat de poliţie că tu cauţi date personale despre el şi familia sa. Iar pentru a te prinde pe tine în capcană, lui i s-ar fi propus să accepte publicarea acestei informaţii false. Crezi să anume așa a fost?

Eu admit versiunea că Ursu putea fi manipulat în acest sens. Poate că l-au atras în schemă, băgându-i în cap fel de fel de brașoave, că va un erou sau salvator…

„…și, când m-au reținut, zâmbea”

Unde şi cum ai fost reținut vineri?

Ardeam de nerăbdare să văd video cu Ursu și Chiriţa propunea să ne întâlnim joi seara. Pe urmă a amânat întâlnirea pentru dimineaţă. Am convenit pentru ora 11.30, la intersecţia străzilor Kogâlniceanu cu Alescandri. Mă aștepta cu un pachet pentru cadouri în mână, din care, când m-am apropiat, a început să scoată multe CD-uri şi fişe personale ale unor interpreţi. Eu nu mai aveam nevoie de astea, pe mine mă interesa Ursu! „Gata, e ultima noastră colaborare, a zis Chirița. Nu aveam să mă bag, dacă n-aţi fi ştiut despre dosarul meu penal”.

Ce era pe celelalte CD-uri?

Nu ştiu, fiindcă am făcut doi paşi şi m-am trezit cu patru inşi în spate, în frunte cu Gheorghe Cavcaliuc, şeful DOS. Venea ca balaurul, cu capul înainte, strigând: „Sta-a-a-i!”. M-am gândit să arunc pachetul într-o ladă cu gunoi şi să fug, dar mi-au apărut în faţă alţii trei. M-au strâns la perete şi l-am văzut atunci pe Chiriţa cum mergea la vale, zâmbind… Au încercat să mă percheziţioneze, iar eu insistam să-mi chem avocatul. Ei ziceau că-mi vor da avocat din oficiu. Am reuşit să sun doar la redacţie. La procuratură, venise şi avocatul meu. Mi-au spus că-mi cunosc fiecare pas, că site-ul deschide.md nu mai are scăpare şi că ar fi bine să-mi caut alt serviciu. În acest timp, făceau percheziţie şi în casa părinţilor mei din s. Taraclia, Căușeni. Au făcut percheziţie şi în redacţie, şi în apartamentul unde locuiesc. În agendele mele au găsit contactele multor procurori şi angajaţi ai MAI şi insinuau că i-am şantajat pe toţi… Şi aceasta chiar dacă procurorul se interesa doar despre Chiriţa.

„Mă sfătuiau să mă las de jurnalism și să plec la Moscova”

În aceeaşi seară ai ajuns la Penitenciarul nr. 13, unde spuneai că ai fost supus unor presiuni, inclusiv din partea deţinuţilor…

Deşi conform legii, ar fi trebuit să mă închidă într-un izolator de detenţie provizorie, iar urmărirea penală urmă să fie efectuată de CNA, ci nu de MAI, care era parte cointeresată, pe ei legea nu-i interesa. Mi-au ales nu numai puşcăria, dar şi timpul de detenţie – un week-end, când la Penitenciarul 13 este interzis accesul avocaților. Astfel m-au izolat de toată lumea. Vineri, deţinuţii m-au primit bine, mi-au făcut şi cafea, şi m-au hrănit. A doua zi, însă, unul dintre ei, zis Teapa, m-a anunţat că toată închisoarea a aflat de mine şi toţi cer să fiu mutat în celulele lor, pentru a-mi cere socoteală… M-am speriat şi am simulat câteva lacrimi, dar Teapa m-a asigurat că îmi doreşte doar binele. Apoi cred că a raportat că sunt slab şi voi ceda, pentru că el ieșea des din celulă. Printre ei era un băiat mai liniştit, care mi-a şoptit că ceilalţi sunt plasaţi aici special pentru mine și că mă așteptau. Când Teapa m-a chemat la plimbare, îmi era frică să ies, dar el m-a dus într-o cămăruţă cu cerul deschis, unde eram doar noi. Umbla încolo şi încoace, îmi dădea și-mi aprindea ţigări. Pe urmă a zis: „Toți îţi doresc răul, numai eu vreau să te ajut. Trebuie să-mi spui de ce ai ajuns aici”. Şi începuse să mă întrebe cine au fost sursele noastre când am scris despre DOS și afacerile din MAI; la comanda cui sunt scrise articolele noastre; ce informații am primit de la șeful meu, Sorin Bucătaru; cine ne finanţează şi cine dintre liderii politici ne vizitează. Era bine informat despre toți colegii mei și despre politica editorială a portalului deschide.md. I-am răspuns că am primit informaţiile prin facebook de la nişte necunoscuţi. El m-a sfătuit să mă las de jurnalism şi să plec la Moscova și să-i mulţumesc lui Dumnezeu că încă n-am nimerit sub roţile trenului. Seara, Teapa a scris pe o hârtie „Recean” şi „Cavcaliuc” şi-mi dădea de înţeles că cei doi se aflau în penitenciar şi se gândeau dacă să mă mute în altă celulă. Repeta că voi fi eliberat imediat cum voi divulga sursele, „pentru că acesta e războiul lor, nu al tău”. Un gardian m-a anunțat că voi fiu transferat în altă celulă, însă Teapa l-a liniştit. Nu mai rezistam şi i-am spus deţinutului că-s gata să le povestesc totul doar lui Recean şi Cavcaliuc în faţă. Duminică dimineaţă, el avea deja foile pregătite și-mi cerea să scriu că sunt gata să colaborez cu ei… Am scris o cerere către cei doi oficiali, prin care solicitam protecţie pentru mine şi familia mea şi acceptam să contribui la identificarea surselor folosite în materialele mele. În scurt timp, Teapa mi-a spus că Recean şi Cavcaliuc au primit scrisoarea mea.

„…sau să lucrez la MAI, pentru că redacția noatră s-a închis”

În momentul în care ai scris scrisoarea, erai deja gata să cedezi?

Dacă nu scriam scrisorile, aveam să fiu distrus psihic. Situaţia s-a schimbat duminică seara, când Teapa m-a invitat la o întâlnire „cu oameni serioşi”. În blocul administrativ, ne-a întâmpinat un tip în haine civile și altul în uniformă a Departamentului Instituţii penitenciare (DIP). Acesta mi-a spus că scrisoarea mea a ajuns la MAI, dar ministerul nu vrea să audă de ea. În schimb, DIP ar fi interesat să mă ajute. A ţinut să precizeze că nu-i mai interesează sursele mele, ci declaraţiile pe care le voi face pentru presă a doua zi. Mi-a spus-o franc în faţă: „Ori îţi recunoşti vina total, ori parțial. Declaraţiile pentru presă nu vor fi fixate în dosar”. Îmi cerea să-i răspund imediat, invocând că peste câteva ore el trebuie să-și anunțe șefii despre decizia mea. L-am rugat să-mi cheme avocatul, dar el m-a asigurat că acesta este obosit, n-are chef să iasă din casă şi este cointeresat să mă aflu cât mai mult la răcoare, ca el să facă mai mulţi bani. Ca un kaghebist notoriu, îmi săpa în suflet: „Toţi s-au întors de la tine. Nimeni nu te mai poate ajuta, numai tu hotărăști. Dacă nu ești de acord, vei ajunge în altă celulă şi în zece zile vor face prăpăd din tine”. A adăugat că Sorin Bucătaru nu mai vrea să audă de mine, că redacţia noastră s-a închis şi toţi au dat bir cu fugiţii. Totodată, s-a grăbit să-mi promită și unele privilegii, în schimb: protecţie pentru mine şi familia mea, o funcţie la MAI sau la DIP, apartament, vrute şi nevrute. Am jucat mai departe şi am acceptat să-mi recunosc parțial vina. Când m-au adus în celulă, Teapa mi-a şoptit că toată discuţia mea cu oficialul de la DIP a fost filmată, deși eu n-am văzut acolo nicio cameră de luat vederi. Teapa căuta să mă avertizeze că de nu-mi voi recunoaște vina, după cum am promis, nu mă așteaptă zile bune.

„Mai bine cu venele tăiate în spital, decât sănătos la pușcărie”

Totuşi, ce te asigura că lucrurile stau altfel decât îţi spuneau ei?

Nimic. În noaptea spre luni n-am închis un ochi. Aveam dubii… Mă gândeam dacă nu cumva Sorin chiar s-a dezis de mine. Era spre seară şi plângeam, întrebându-mi colegii de detenție cum poate să te trădeze un om în care ai avut încredere. Atunci băiatul cel liniştit mi-a dat o lamă învelită într-o hârtie. Am ascuns-o în talpa pantofului, deoarece eram sigur că nu mă voi întoarce în Penitenciarul 13. Dacă judecata avea să ia o asemenea decizie, urma să scot lama şi să-mi tai venele chiar în faţa instanţei. Atunci aveau să mă ducă la spital, unde e mai bine decât în puşcărie.

Cum s-a întâmplat însă că ai fost eliberat de procuror, fără a ajunge în judecată?

I-am spus procurorului că vreau să fac declaraţii suplimentare. Şi am descris pe o foaie tot calvarul prin care am trecut. Procurorul a zâmbit și a zis: „Pentru mine astea-s noutăţi”. I-am spus că am lama pregătită şi, dacă îmi prelungesc arestul, sunt gata să merg la orice, doar ca să nu mă întorc acolo. El mi-a înaintat învinuirea și m-a eliberat, fără să-mi pună vreo interdicţie.

Ce se întâmpla în acest timp în redacţia deschide.md?

Am aflat că alţi trimişi de-ai lor încercau să-l convingă pe Sorin Bucătaru că eu am cedat și am divulgat toate sursele şi tainele redacţiei.

„I-a speriat și deconspirerea farsei cu veninul de viperă”

Vadim, totuşi, această metodă de răzbunare a poliţiei pe jurnaliști pare a fi cam naivă. De vroiau să-ţi afle sursele, o puteau face prin metode operative, prin interceptarea convorbirilor telefonice fără ca tu să bănuieşti ceva…

Admit că presiunile astea au fost o încercare de a mă intimida, pentru a mă constrânge să dau declarații împotriva redacţiei. Cel mai vizat în această luptă putea fi Sorin Bucătaru.

Ce părere ai despre versiunea, precum că ţinta acestei operaţiuni a fost Dorin Recean. Poate că „războiul lor” şi înseamnă o luptă internă din cadrul MAI, care urmăreşte denigrarea actualului ministru?

Să fi fost aşa, nu aveau să insiste să-mi recunosc vina. Ei mi-au întins o capcană în care tot ei au căzut. Piesa lor de bază era Adrian Ursu, dat scenariul le-a picat, pentru că eu am refuzat orice înţelegere cu el. Astfel, capcana nu s-a închis. Atunci au fost nevoiți să-l folosească pe Dan Chirița în rol de persoană șantajată. Dar întrebarea logică este: de ce ei s-au grăbit? Doar puteau să caute probe concludente, pentru a închide capcana. Cred că la mijloc poate fi şi materialul despre așa-zisa captură de 8000 de fiole de venin de viperă, la care lucrăm noi. Vineri, când am fost reţinut, trebuia să apară partea a doua a investigaţiei, care arată că în fiolele respective nu era venin şi cazul este o farsă.

Cine avea de câștigat din această farsă?

Lipsa rezultatelor în cazurile atacurilor de la Metro şi de la schimbul valutar din centrul Chişinăului era un factor de stres pentru ei. Se vedeau nevoiți să găsească vreo realizare de răsunet, pentru a-și acoperi ineficiența. Joi, înainte de a fi arestat, procurorul care se ocupă de caz ne-a spus că el doar presupune că în fiole este venin, fiindcă nu a fost efectuată expertiza, pe când cei de la MAI susţin că experţii au fost la faţa locului… Totodată, arestul meu poate fi un semnal pentru ca oamenilor să le fie frică să colaboreze cu noi, iar cititorii să nu ne creadă. De-mi recunoşteam vina, rezulta că noi scriem doar tâmpenii. Iată de ce procurorul mi-a propus imediat după reținere că, dacă-mi recunosc vina, îmi pune dă o amendă de 40 de lei şi mă eliberează. De mi-aș fi recunoscut vina până la conferința lor de presă din aceeași zi, ei aveau să triumfe. Cât ţine de cei care lansează versiuni că Recean n-a știut nimic, s-o lase mai moale. El a ordonat încă de la începutul acestui an să fie rezolvată problema deschide.md, iar Cavcaliuc și-a asumat rezolvarea. Pare foarte jalnic acest Recean, care o face pe mortul în popușoi sau și mai rău… pe victima.

Dacă scopul poliţiei era de a lovi în redacţia deschide.md, de ce ai fost ales anume tu?

Poate că am mai puţină experienţă şi au detectat punctul mai slab din redacție.

Dar cum se explică, în opinia ta, lipsa de solidaritate a jurnaliştilor faţă de acest caz?

După cum a spus Adrian Ursu, eu nu le sunt coleg, pentru că n-am studii în domeniu. (râde)