La 10 ani de la moartea lui Yasser Arafat, perspectiva unui acord de pace israeliano-palestinian rămâne îndepărtată

La zece ani de la moartea liderului palestinian, perspectiva încheierii unui acord de pace istoric între israelieni și palestinieni rămâne încă îndepărtată.

De la acordurile de la Oslo, din 1993, toate administrațiile americane au eșuat în privința procesului de pace israeliano-palestinian. De fapt, perspectiva unei soluționări a conflictului nu a fost nicicând ‘atât de îndepărtată din 1993, atunci când Arafat și premierul israelian din acea perioadă Yitzhak Rabin au lansat negocieri’, sublinia Hussein Ibish, cercetător în cadrul organizației American Task Force on Palestine, citat de France Presse.

Întreaga lume își amintește de strângerea de mâna istorică dintre Arafat și Rabin, întrevedere ce a avut loc sub auspiciile președintelui american democrat de atunci Bill Clinton, pe gazonul de la Casa Albă, la 13 septembrie 1993. În anul următor, cei doi lideri primesc Premiul Nobel pentru Pace, pe care l-au împărțit cu șeful diplomației israeliene din acea perioadă, Shimon Peres.

Dar dialogul israeliano-palestinian, desfășurat sub egida SUA, devine tot mai irelevant la sfârșitul anilor ’90, culminând cu eșecul din vara anului 2000 al summitului de la Camp David, dintre Arafat și premierul israelian de atunci, Ehud Barak. Începând de la a doua Intifada, în septembrie 2000, liderul palestinian este ostracizat de SUA, administrația președintelui republican George W. Bush, care preia mandatul în ianuarie 2001, considerând că este un obstacol în calea păcii cu Israelul.

Însă unii experți contestă însă această interpretare. ‘Arafat a creat condițiile pentru un acord. El a fost primul care a acceptat soluția a două state, el a schimbat dinamica palestiniană", a explicat Ibish. Iar Khaled Elgindy, de la Centrul Brookings pentru Politica privind Orientul Mijlociu, consideră că ‘este evident că nu Arafat a fost problema’. Analistul acuză mai degrabă ‘establishment-ul de la Washington și administrația Bush" că au "supra-personalizat conflictul", punându-l pe seama lui Arafat pentru "a ascunde sub preș cauzele profunde’ ale contenciosului dintre Israel și palestinieni. Aaron David Miller, expert la Centrul de studii Woodrow Wilson din Washington și fost consilier pentru șase secretari de stat ai SUA în acest dosar, aflat în atenția comunității internaționale de aproape șapte decenii, recunoaște de asemenea faptul că liderul palestinian ‘avea credibilitatea, autoritatea și legitimitatea pentru a menține controlul asupra mișcării palestiniene (…) și pentru a încheia un acord, în cazul în care ar fi dorit-o", cu Israelul.

Nu este cazul succesorului său, Mahmoud Abbas, care, spune Miller, nu are ‘nici autoritatea, nici legitimitatea străzii’, fiind contestat în continuare de către mișcarea islamistă Hamas în Fâșia Gaza. Președintele Abbas rămâne totuși partenerul privilegiat al Statelor Unite în vederea unei soluționări a conflictului cu Israelul, Washingtonul considerând Hamas o ‘organizație teroristă". Dar până și americanii recunosc că procesul de pace se află în totalitate într-un punct mort.

Arafat rămâne un simbol în teritoriile palestiniene, la 10 ani de la moartea sa

La zece ani de la moartea sa, Yasser Arafat rămâne un erou național pentru poporul palestinian, care încă așteaptă crearea propriului stat. Atunci când a decedat, la 11 noiembrie 2004, în apropiere de Paris, el era președintele unei Autorități Naționale Palestiniene muribunde, cu un statut neclar. Zece ani mai târziu, succesorul său, Mahmoud Abbas a obținut la ONU statutul de stat observator. Dar, în realitate, palestinienii speră încă în crearea unui stat al lor, la 66 ani de la crearea statului Israel.

Arafat rămâne pentru palestinieni ‘un simbol național deoarece el este considerat un lider care nu a renunțat niciodată și care și-a dedicat viața cauzei" palestiniene, apreciază Nathan Brown de la Centrul Carnegie. Până în ultimele zile de viață, asediat de buldozere israeliene în cartierul său general din Ramallah, el este cel care a ținut piept Israelului. Din acest motiv, apreciază Karim Bitar, de la Institutul de Relații Internaționale și Strategice (IRIS), "cauza palestiniană a fost identificată cu Yasser Arafat".

Căci cel care la sfârșitul anului 1974 afirma la ONU: ‘am venit cu o ramură de măslin și o pușcă de revoluționar. Nu lăsați să îmi cadă ramura din mână’ a optat în cele din urmă pentru o soluție diplomatică, începând un proces de pace dificil, aflat într-un punct mort din 2000. Calificat drept ‘terorist’ de către israelieni, expulzat din Iordania în 1970 sau îndepărtat de către armata israeliană din Liban, în 1982, Arafat a dobândit calitățile unui lider în căutarea unui stat.

Dar acest ‘personaj de roman’ care și-a creat propria legendă, știa ce anume trebuie să spună. În cursul celei de-a doua Intifada, el a lăudat mișcarea de ‘rezistență’, atrăgându-și de partea sa o mișcare pe care nici nu o planificase și nici nu o lansase. În plus, Arafat a știut să mobilizeze mulțimile chiar și în moarte: când trupul său neînsuflețit a fost repatriat, mii de palestinieni au bătut drumul până la Ramallah. În 2004, Arafat a devenit un ‘martir’ al cauzei palestiniene prin moartea sa, ale cărei circumstanțe fac încă obiectul unei anchete, prelevările de după exhumare indicând o posibilă otrăvire a fostului lider palestinian.

Israelienii, divizați în ceea ce-l privește pe Yasser Arafat

Pentru numeroși israelieni, Yasser Arafat, purtând veșnica keffiyeh, eșarfa palestiniană în carouri alb-negre, rămâne un simbol ‘terorist’ și numai o mică parte dintre ei îl salută pe cel care a reușit să încheie primele acorduri cu Israelul. Timp de decenii, orice contact cu Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) condusă de Yasser Arafat era pasibil de pedeapsa cu închisoarea în Israel. În 1993, spre surpriza generală a fost anunțată încheierea unor acorduri privind autonomia palestiniană negociate în secret la Oslo, ce l-a transformat într-un interlocutor legitim.

Declanșarea celei de-a doua Intifada, în 2000, l-a transformat din nou pe Arafat în ochii israelienilor în inamicul public numărul unu. "O mare majoritate a israelienilor crede că Arafat este principalul vinovat al violențelor și că el a subminat orice urmă de încredere pe care israelienii ar fi putut-o avea în dorința de pace a palestinienilor", a apreciat Anat Kurz, de la Institutul de Studii pentru Securitate Naționala din Tel Aviv.

Uzi Dayan, general în rezervă și fost consilier pentru securitate națională al Israelului în epoca lui Arafat, consideră că liderul palestinian a fost un "terorist" și un "escroc" care "nu a fost niciodată de fapt pregătit să încheie un acord care ar fi pus capăt conflictului’ israeliano-palestinian, ce durează de 66 ani.

Acest punct de vedere nu este împărtășit de toată lumea. ‘Contrar opiniilor multor israelieni, eu îl consider pe Arafat un mare lider, un adevărat revoluționar care a reușit să aducă în atenție problema palestiniană în Orientul Mijlociu și în lume’, a afirmat profesoara universitară Anat Kurz. ‘El nu are nici un succesor credibil, capabil să obțină pacea, dar același lucru este valabil și de partea israeliană", a explicat ea.

Uri Savir, cofondator al centrului Shimon Peres, a avut mai mult întâlniri cu Yasser Arafat. "Sunt unul dintre puținii israelieni care nu are o opinie negativă despre Arafat, ceea ce nu mă face foarte popular, dar puțin îmi pasă’, a spus el. ‘Arafat este un simbol al revoluției, el nu a avut idei preconcepute", a declarat Uri Savir. "El a fost mai bun ca lider și ca negociator, decât în postura de ctitor de stat și de instituții moderne", a apreciat el.

A doua critică se referă la islamiștii din Hamas, care au înlăturat de la putere gruparea Fatah, mișcarea lui Arafat, în Fâșia Gaza, în 2007. ‘El nu a înțeles pericolul strategic pe care îl reprezenta Hamas. Am avut lungi discuții cu el pe acest subiect și de fiecare dată mi-a spus: ‘Nu vă îngrijorați’. A greșit, mai târziu s-a dovedit’ acest lucru, a menționat Uri Savir. Arafat rămâne totuși cel care a ‘permis progrese în relațiile cu Israelul’ și a permis ca într-o zi, poate, soluția a două state pentru două popoare să devină realitate, a afirmat el.

Dar Uri Savir și Uzi Dayan nu-și pun mari speranțe în succesorul lui Yasser Arafat, Mahmoud Abbas. "El nu are caracterul de unificator al lui Arafat. Este o figură mai occidentală, mai moderată și în cele din urmă mai credibilă decât Arafat, dar nu are capacitatea de a decide", a explicat Uri Savir. Pentru Uzi Dayan, Mahmoud Abbas "nu este un terorist. Dar totodată este prea slab pentru a distruge terorismul".

La moartea lui Arafat, în 2004, israelienii anunțau că obstacolul în calea păcii a dispărut odată cu acesta. Zece ani mai târziu, ei îl acuză pe Mahmoud Abbas "că nu este un om al păcii’, reproșându-i recenta reconciliere cu Hamas. "Tocmai această teamă față de Hamas îl face pe Abbas chiar mai puțin flexibil decât era Arafat", a conchis Uzi Dayan.

Sursa: agerpres.ro