De fiece dată când merg în Parcul ,,Valea Morilor” observ că o mare parte dintre vizitatori se îndreaptă spre partea de vest a acestuia. Câţiva trecători mi-au spus că acolo există un izvor cu apă foarte gustoasă. Entuziasmată, am pornit în căutarea lui. Ca sa ajungi la izvor nu este neapărată nevoie să cunoşti regiunea, e destul să mergi pe cărarea deja bătătorită de vizitatorii permanenţi ai parcului. Pe drum am întâlnit un cuplu de bătrâni care mi-au povestit legenda izvorului. Cică a fost descoperit de un trecător, care a decis să-l numească în cinstea iubitei sale.
În zilele de caniculă la izvor vine multă lume – bătrâni, copii, dar mai ales îndrăgostiţi, care admiră frumuseţea oarecum sălbatică din jur. În apropierea izvorului se găseşte şi un mic teren de sport, folosit de tinerii care se antrenează la diferite bare improvizate. Ei au grijă de inventarul sportiv şi de păstrarea curăţeniei. Aici, toţi au o înţelegere nedeclarată – să se respecte unii pe alţii şi să menţină ordinea. Dacă nu ai respectul cuvenit faţă de natură sau faţă de acei care consideră „Izvorul Tamarei” locul lor de refugiu, nu îndrăzni să apari pe aici – te vor blama.
Pentru orăşeni, locul e ca de poveste… Parcă ai fi într-o pădure, apa curgătoare te linişteşte, iar razele soarelui care abia pătrund printre ramuri îţi creează o dispoziţie bună, chiar dacă meteorologii anunţă temperaturi de 37 grade Celsius. Doi bătrâni, Maria şi Vasile, locuiesc departe de aceste locuri, dar vin aici măcar de două ori pe săptămână, deoarece cred că apa din „Izvorul Tamarei” le va prelungi viaţa. Iar un grup de tineri mi-au spus că se odihnesc aici în fiece weekend, apa rece a izvorului şi liniştea pădurii dându-le forţe pentru următoarea săptămână de muncă.
Tot pe cărările din preajma fostului lac am întâlnit şi tineri care pictează sau fac schiţe pentru viitoarele lucrări. Ei găsesc aici privelişti superbe. În plus, liniştea şi ambianţa peisajului le oferă multe clipe de inspiraţie.
Ana Sârbu
