„Comentariul” este în realitate o scriitură politică agramată și manipulatoare care minte cu nerușinare cititorul, inoculându-i ideea că Vlad Filat ar fi o pitulice cântătoare prin poienițe care a căzut victimă unui vultur asasin care-și are cuibul pe creasta de gheață a muntelui ce se numește Curtea Constituțională.
Manipularea e atât de grosolană și cinică, încât a urmat replica noastră, foarte decentă și convingătoare, care a constat doar în simpla înlocuire a datei de 22 aprilie cu 13 februarie, ziua în care Filat a distrus Alianța. Adevărul spus de noi este atât de evident, încât „comentatorul” de la Tribuna, pentru a-și salva cumva „onoarea profesională” în fața lui Șăfu’, a comis o „replicuță” mai proastă chiar decât „comentariul” care a generat-o. Nu aș fi luat-o în seamă, dar m-am decis, totuși, să reacționez, fiindcă îmi oferă prilejul să mai spun niște lucruri pe care, cred, cititorul trebuie să le știe.
Voi începe cu acuzația ce mi se aduce, făcută de pe poziția unui om care toată viața a făcut presă: Constantin Tănase „pretinde că este ziarist, că este pentru libertatea de exprimare, că niciodată nu va ataca colegii de breaslă…”. Dacă m-am realizat eu sau nu ca jurnalist – cititorul să mă judece, nu manipulatorul de la Tribuna lui Filat. Cine, de fapt, este acesta? Ați auzit, iubiți cititori, ceva despre „comentatorul politic” Dumitru Spătaru în perioada lungă și neagră a guvernării comuniste? Vă amintiți de vreun articol scris de acesta în apărarea libertății de exprimare în această perioadă? De ce așa-zisul portal de știri Tribuna nu a apărut în perioada dictaturii lui Voronin, ci după venirea lui Filat la putere? Ce merite are acest „comentator politic” în înlăturarea regimului comunist și înlocuirea lui cu un regim democratic în care există libertate de exprimare? De ce, după demontarea (fie și formală, și parțială) a regimului totalitarist instaurat de PCRM, acest „comentator politic” nu s-a avântat în luptă pentru democrație și progres pe frontul presei independente, ci s-a aciuat în chiar cuibul cu puf moale și călduț al Puterii, or, adevăratul jurnalism e întotdeauna în opoziție cu puterea? Pe cine apără acest Dumitru Spătaru? Libertatea de exprimare, „violată de un pretins jurnalist Tănase”, sau pe Vlad Filat. Da, da e vorba de acel Vlad Filat, escroc și aventurier politic, care pe 4 aprilie 2005 a votat alături de ceilalți „politicieni ai neamului” pentru al doilea mandat al lui Voronin la șefia statului și care apoi, cu abilitate profesionistă de manipulator patentat, a mințit lumea (inclusiv pe mine!) că a rupt-o cu comunismul și vrea o Moldovă fără Voronin și fără comuniști, ca astăzi să promită că se va alia cu comuniștii pentru a reinstala ordinea în țară.
Vă atrag atenția că „replica” e intitulată „Constantin Tănase a ajutat Tribuna să câștige un pariu”. Întreaga „vervă” a „replicii” e clădită pe… teoria pariurilor. Haideți să ne lămurim și asupra acestei chestiuni. Personal am o atitudine categoric negativă față de pariuri (mai regional-moldovenește spus, rămășaguri), care sunt o înțelegere între două sau mai multe persoane, care susțin lucruri contrare, ce-l obligă pe cel care nu va avea dreptate să dea o compensație materială (de obicei, bănească) celuilalt. Dacă nu sunt un joc de copii, pariurile sunt pasiunea și preocuparea cartoforilor, aventurierilor, flecarilor, ale împătimiților de jocuri de noroc. În jurnalism, în politică și în materie de pronosticuri, în general, prefer să mă bazez pe analize lucide, nu pe pariuri. Rămășagurile ca procedeu de aflare a adevărului sunt practicate de escroci și trișori. Astfel, pariul lui D. Spătaru că eu am „să-mi îngrop fiul” e făcut de un trișor, nu de un comentator.
„Comentatorul” de la Tribuna se autodefinește printr-o sintagmă la plural „colegii de breaslă”. Declar oficial că el nu ne este și nu ne poate fi, nouă celor de la TIMPUL, „coleg de breaslă”. „Breasla” voastră, măi băiete, nu are nimic în comun cu jurnalismul, voi faceți parte din cloaca propagandiștilor de partid, a manipulatorilor de opinie, plătiți de Șăfu’ (Alo, Șăfu’, așa e că am dreptate?). Membrul unei bresle jurnalistice autentice nu semnează cu nume false „comentariile” și se află în opoziție cu guvernul, dar nu face parte din șleahta de „consilieri” ai premierului care papă bani europeni luați pe datorie. Lupul de la Tambov și distrugătorul Alianței, cel care a aruncat țara în haos, îți sunt „colegi de breaslă”.
Replicarul de la Tribuna lui Filat mă mai acuză că aș fi „îngropat” multe celebrități politice, „începând de la I. Roșca până la „eroii” politici ai zilelor noastre”. (Vă atrag atenția: nu eu, ci el a luat între ghilimele cuvântul „eroii”). Aș vrea foarte mult să publice această listă cu „eroii” îngropați” de mine. Aș comenta-o cu o nedisimulată plăcere de… pretins ziarist.
M-am prea luat cu vorba, dar mai este un „detaliu” de clarificat: cine se ascunde în dosul pseudonimului Dumitru Spătaru? Dacă greșesc, și acesta cu adevărat există, îl invit la redacție, să discutăm la o cafea cu… buletinele de identitate pe masă. Deși, precum am spus, nu-mi plac pariurile, de data asta mai-mai aș risca să pun rămășag cu un vechi prieten al TIMPULUI (care nu e nici pianist, nici businessman) că în spatele pseudonimului Dumitru Spătaru se ascunde, fricos și laș, vreun purtător de vorbe, bârfe și calomnii ale acelui care pe 13 februarie 2013 a distrus majoritatea parlamentară proeuropeană, aruncând Moldova la picioarele bătrânului general sovietic de miliție.
Aștept dezmințirea acestei certitudini. Telefonul secretarei redacției: 022.22.56.70.
