„La Oxford, accentul se pune pe analiză şi gândire critică”

Tatiana Corai3 mai 2013

0 45

– Dragă Dumitriţa, la ce-i poate folosi unui tânăr moldovean un masterat la Oxford în materie de Drept European?

– În primul rând, la schimbarea radicală a opticii asupra a tot ceea ce îl înconjoară. În al doilea rând, la obţinerea unei imagini despre un sistem de tradiţii seculare în domeniul învăţământului. În al treilea rând, la deprinderea unor aptitudini de cercetare, analiză, gândire cu mult diferite de ale noastre. Şi nu în ultimul rând, la înţelegerea funcţionării şi aplicării sistemului de Drept European atât la nivel de instituţii europene, cât şi la nivel de state membre.

– De fapt, ce au însemnat pentru tine studiile în Marea Britanie? Şi, în genere, de ce îşi doreşte lumea atât de mult să ajungă la Oxford?

– Despre Universitatea Oxford se spune că e cea mai veche instituţie de învăţământ din statele vorbitoare de limbă engleză. Tradiţia, convenţionalismele, concentraţia de masă critică începând cu secolul al XIII-lea încoace, precum şi multe alte „ingrediente” au făcut-o să producă elite în toate domeniile, de unde-i provine şi prestigiul. A fost o experienţă care lasă impresii pentru toată viaţa, în care timpul are alte unităţi de măsură şi care se trăieşte extrem de intens. Exigenţele sunt foarte mari, iar condiţiile sunt diferite. Abordarea faţă de studenţi este individualizată, ceea ce presupune o pregătire la nivel din partea acestora.

– Din câte ştiu, şi sora ta mai mare, Otilia, a făcut un masterat la Oxford, tot în Drept. Ai avut un model bun în familie în persoana ei…

– Otilia mi-a fost şi este un model care mă inspiră. De fapt, povestirile ei despre arhitectura oraşului, despre cât de interesanţi sunt profesorii, cât de inteligenţi sunt colegii, de cât timp îţi trebuie pentru a te pregăti pentru un tutorial, cum trebuie să gândeşti şi să argumentezi fiecare raţionament m-au determinat şi pe mine să vreau să învăţ acolo. După ce s-a întors, a predat la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat, şi-a susţinut teza de doctor tot într-un domeniu pe care a început să-l cerceteze la Oxford, acum activează în materie de drepturile omului, are doi copii…

– În ce culori vede R. Moldova un tânăr când se întoarce acasă dintr-o ţară precum Marea Britanie?

– Cromatica e diferită. Depinde de unghi şi de atitudine.

– Vrei să ne spui şi nouă ceva despre metodele de învăţământ practicate la Oxford, despre profesorii tăi de acolo?

– Se studiază foarte intens. Conform decanului facultăţii, să citeşti 16 ore pe zi nu e deloc mult. Un masterand are de obicei prelegeri, seminarii şi tutoriale. Prelegerile sunt interesante, dar sunt mai curând o prezentare generală a unui subiect sau o sinteză a celor mai intrigante aspecte, fapt care te face să vrei după asta să cercetezi ore întregi. Seminariile încep, de obicei, cu vreo 20 de minute de discuţii în contradictoriu dintre doi sau mai mulţi profesori care predau acelaşi obiect. Maniera în care îşi prezintă argumentele, în care combat teoria şi practica, generează iar o senzaţie de necesitate de cunoaştere. Iar sistemul de tutoriale, caracteristic universităţilor britanice, presupune ca de câteva ori pe trimestru să ai parte, împreună cu unul sau doi studenţi, de discuţii tête-à-tête cu profesorii. Aş mai adăuga că bibliotecile din Oxford sunt impresionante. Este de fapt o reţea de peste 30 de biblioteci, specializate pe toate domeniile, cu câteva milioane de volume, începând de la papirusuri egiptene şi terminând cu cele mai recente apariţii.

– La Facultatea de Drept a Universităţii de Stat, unde activezi în prezent, ai încercat şi tu să aplici aceste metode avansate de predare?

– Desigur că am încercat. Nu ştiu în ce măsură am reuşit, pentru că există o diferenţă enormă în ceea ce priveşte pregătirea tinerilor de la noi şi a celor de la Oxford.

La universitatea din Chişinău am avut într-o grupă un student care de abia citea şi nu putea, efectiv, să explice nişte noţiuni elementare, de cultură generală. Mi-a spus că lucrează nopţile, ca să-şi poată achita studiile, de aceea nu reuşea să se pregătească pentru ore. Eu, însă, am decis că până la sfârşit de semestru ori îl fac să cunoască materia, ori mă las de predat. M-a impresionat la un seminar, când a răspuns atât de bine, încât colegii au început să-l aplaude, i-am pus o notă de 9, iar el era cu ochii în lacrimi.

Cei care vin la Oxford trec printr-un filtru extrem de dur încă la etapa admiterii. Există o sumedenie de cerinţe pe care trebuie să le întruneşti înainte de a te califica drept candidat la studii. Cei care ajung să înveţe aici au un bagaj bogat de cunoştinţe şi multe abilităţi de studiu academic. Un curriculum pentru un obiect poate conţine 63 de pagini de bibliografie, jurisprudenţă şi întrebări. La Oxford nu se învaţă pe de rost, accentul se pune pe analiză şi gândire critică. Profesorii ne spuneau direct – „noi ştim că voi cunoaşteţi legislaţia, că aţi studiat cauzele de la curte, acum vrem să vedem cum gândiţi şi cum aplicaţi ceea ce ştiţi”.

– Sute de tineri merg astăzi la studii în Occident. Câţi dintre ei se întorc acasă?

– Nu pot să vorbesc în termeni statistici. Ştiu doar că nu se întorc prea mulţi, însă totuşi unii se întorc.

– Iar cei care se întorc se cunosc măcar unii cu alţii? Poate că împreună aţi putea face mult mai multe decât fiecare în parte…

– Comparând solidaritatea de la noi cu cea din alte ţări, consider că absolvenţii care se întorc aproape nu se cunosc între ei. Universitatea Oxford are, de exemplu, în diferite ţări, asociaţii ale foştilor studenţi, cu zeci de filiale. Se întrunesc destul de des şi organizează tot felul de evenimente culturale, de caritate etc. Am încercat să iniţiez şi eu un grup al absolvenţilor Oxford în Moldova, care sunt peste 20, însă deocamdată fără prea mare succes. Probabil că e nevoie de mai multă perseverenţă.

– În ultimii ani, R. Moldova iese dintr-o criză politică şi intră în alta. Tu cum îţi explici, de ce se întâmplă asta şi ce ar spune profesorii tăi de la Oxford despre astfel de situaţii?!

– E firesc să ne dorim ca unele lucruri să aibă loc mai repede decât ar fi cursul lor firesc. Constituirea unor mecanisme într-adevăr funcţionale necesită timp şi eforturi. Englezii şi-au proclamat unele drepturi şi libertăţi încă din 1215. Avantajul nostru e însă că avem destule exemple de la care ne-am putea inspira. Am avut un profesor de Principii Constituţionale de Drept European care cunoştea foarte bine situaţia din Moldova. M-a întrebat de ce vrem în Uniunea Europeană şi mi-a descris, foarte argumentat, dezavantajele unei accederi, inclusiv în lumina crizei monetare. Profesorii de la Oxford nu prea dau soluţii – ei doar adresează întrebări, răspunsurile trebuie să le găseşti singur.

– Ce e mai relevant astăzi în R. Moldova – fluxul sau refluxul; exodul tinerilor sau întoarcerea lor acasă? Să luăm exemplul colegilor tăi de liceu, de universitate…

– Într-adevăr, foarte mulţi tineri au plecat. La întâlnirile cu absolvenţii de liceu, cu greu ne mai putem aduna vreo 15 persoane din două clase. Şi itinerariile sunt diverse – de exemplu, un fost coleg de liceu e acum pescar în Alaska. Dar unii totuşi rămân sau se întorc. Anume aceştia, în primul rând, nu ar trebui să-şi piardă entuziasmul.

– Există în R. Moldova nişte strategii pentru tineret? Cât de mult face statul astăzi pentru ca tinerii să-şi aplice potenţialul intelectual la ei acasă?

– Despre unele strategii am auzit. Probabil, s-ar putea face mai mult. Aveam în Oxford o colegă din Indiile de Vest, pe bursă din partea guvernului, cu condiţia de a se întoarce şi a lucra timp de cinci ani în instituţiile de stat. Tinerii ar trebui să se simtă motivaţi din mai multe puncte de vedere să se întoarcă.

– Ce norme de viaţă te-au impresionat în Marea Britanie, pe care ţi-ai dori să le vezi şi în societatea noastră?

– Britanicii au tradiţii pe care le respectă, stil, maniere, eleganţă şi corectitudine. Există un sentiment de certitudine în societate, iar cetăţeanul de rând se simte încrezător în ziua de mâine. A sta în rând este un lucru sfânt şi există o ordine perfectă în modul cum sunt gândite lucrurile. Oamenii se respectă reciproc şi înţeleg noţiunea de bine comun. În plus, au un spirit pronunţat de autocultivare. Citesc foarte mult şi peste tot, ori de câte ori au câte o clipă liberă. Pe drumul pe care mergeam în fiecare dimineaţă la facultate, vedeam destul de des pe scările din spate ale unui muzeu un boschetar care dormea, lângă el un câine şi alături… o carte cu tot cu semn în ea! În general, în Marea Britanie sunt foarte multe lucruri frumoase care ar putea fi preluate.

– Cât de utilă te simţi aici?

– În contextul actualei orientări a Republicii Moldova, cunoaşterea Dreptului European este deja o necesitate. Activez în domeniu, iar o utilitate mai pronunţată probabil va veni cu timpul.

– Un mesaj către colegii de generaţie…

– Le doresc multă perseverenţă, încredere şi curaj în a-şi urma visele!