Lamentările deținutului filat

El menține în permanență o aură de mister asupra sa, pretinzând de mai multe ori că dacă va „vorbi”, se va prăbuși toată clasa politică din această republică. El face greva foamei, în speranța că acest gest va capta bunăvoința cetățenilor, dar și atenția și disponibilitatea reprezentanților instituțiilor internaționale. Filat încearcă să apară în fața tuturor drept un fel de Nelson Mandela moldovean: opozant neîmpăcat al regimului autoritar al lui Plahotniuc, politician cinstit, lider preocupat de „țară” și de popor. Sau, măcar, o Iulia Timoșenko. În variantă masculină, bineînțeles. Canalul ales de către deținutul filat pentru comunicare cu cei care i-au oferit peste 30% prezență în Parlament, în decembrie 2010, este o rețea de socializare celebră, cu peste un miliard de membri la nivel mondial și niște sute de mii bune în Republica Moldova. Pe această rețea de socializare apar periodic mesaje în care fostul prim-ministru și „lider național” deplânge și condamnă tratamentul injust, în opinia sa, la care este supus în cadrul procesului în care figurează ca acuzat. În ultimul său mesaj, Vladimir Filat pretinde că totul este decis deja de la cel mai înalt nivel, și că sentința sa va include de la 16 până la 18 ani de pușcărie

Apoi, fostul prim-ministru încheie cu un îndemn: „Nu vă fie frică, trăiți liber!”.

Despre cum e să trăiești fără frică și liber în Republica Moldova, trebuie întrebat deținutul filat cu mult timp înainte să fie săltat, pe nume Filat. Trebuie întrebat din ce bani și-a cumpărat, sieși și apropiaților (îndeosebi apropiatelor), mașini de lux. Trebuie întrebat de ce privatizările din timpul în care era șef la departamentul privatizare s-au finalizat toate în dezastru, cu pierderea a mii de locuri de muncă. Trebuie întrebat de ce înjură ca un interlop ordinar în discuțiile telefonice cu Ilan Shor, Nicolae Vicol și alții. „Hai că de înjurat înjurăm toți” (ar zice vreun moldovean care încearcă să fie cât mai corect – adică правильный), dar, dincolo de înjurat… de ce vorbește ca un interlop, ca un bandit. Sintagma „îmi trebuie bani pentru chiloți” e o expresie de argou criminal? Dacă nu, ce înseamnă? Dacă da, ce înseamnă? Ce înseamnă să dai расслабление (relaxare) la unii agenți economici, iar pe alții să-i închizi?

Mai trebuie să răspundă Vladimir Filat (căruia îi place să i se spună „Vlad”, însă el a fost și a rămas un Vladimir din Владимирский централ, în esență) și la niște întrebări legate de cum vede el această libertate, pe care o recomandă cetățenilor moldoveni. Libertate înseamnă să-i dai indicații șefului Serviciului Fiscal în depășire clară a atribuțiilor de serviciu? Libertate înseamnă să nu răspunzi penal nici până astăzi pentru infracțiunea de abuz în serviciu despre care s-a demonstrat prin probe audio puse la dispoziția publicului că ai comis-o cel puțin de câteva ori în anul 2012, când erai prim-ministru? Cu niște ani în urmă, libertatea însemna să implementezi scheme de subminare a economiei naționale alături de banditul Victor Țopa, ca membru al unui grup infracțional organizat, din postura de șef al departamentului privatizării din cadrul Guvernului? Libertatea înseamnă să te asociezi cu oameni dubioși, precum Ilan Shor, și să gândiți și aplicați împreună scheme de furluare a banilor din sistemul bancar al Republicii Moldova? Libertatea înseamnă să fii la guvernare împreună cu Plahotniuc timp de peste 6 ani de zile, apoi să apari ca un luptător împotriva sistemului ticălos și infect la a cărui creare ai contribuit și care ți-a servit până când a venit unul cu mai mult sânge la instalație decât tine, ți-a dat la cap și te-a doborât? Asta e libertatea pe care le-o dorește deținutul filat în permanență din Penitenciarul nr.13 tuturor cetățenilor Republicii Moldova?

Dacă răspunsul deținutului filat la aceste întrebări este „da”, atunci trebuie să presupunem că el se consideră un zeu olimpian, din aceia care stau pe coaste abrupte și răcoroase de munte, sorb din cupe cu ambrozie și privesc chiorâș de sus în jos la muritorii de rând, cum se chinuie să supraviețuiască în văile lor. Nu e de mirare, de altfel, având în vedere că deținutului filat și de unii și de alții și recrutat cel puțin de unii îi plăcea să i se spună „primul” și „șeful”, când era pe cai mari.

Dar în Republica Moldova au mai existat „zei” care s-au prăbușit. Niciunul, însă, nu s-a dus la fund cu atâta efect teatral precum acest „zeu” deținut și filat din ziua de astăzi. Un bandit ordinar încearcă să treacă în fața noastră, a tuturor, drept un erou revoluționar.

Pot să înțeleg că faci asta pentru a scăpa de la pușcărie, mizând pe implicarea comunității internaționale – care nu-ți sare în ajutor cum s-a întâmplat în cazul Iuliei Timoșenko, deoarece știe și ea că ești un interlop stricat până în măduva oaselor care merită să putrezească după gratii pentru subminarea conștientă a sistemelor instituționale administrative și economice din Republica Moldova, și nu vrea să se compromită ajutându-te. Ce nu pot să concep este tupeul acesta nemernic de a le dori cetățenilor să nu le fie frică și să trăiască liber, după ce ai contribuit prin tot ce-ai făcut în ultimii ani la creșterea fricii, insecurității, sentimentului cvasigeneral de eșec, și la scăderea simțitoare a gradului de libertate a cetățenilor. Cât de nesimțit să fii să scrii așa ceva?

Cel care-l judecă acum pe deținutul filat, un oarecare „coordonator executiv” pe nume Plahotniuc, nu este cu nimic mai bun decât locatarul de la 13. Implacabil, și acesta va ajunge tot după gratii într-o zi. Mai repede decât se așteaptă. Poate că va împărți celula cu deținutul filat. Pe care niciun fel de lamentații și de tânguieli lașe nu ar trebui să-l salveze de pedeapsă. Pe care nu acest proces comandat de Plahotniuc ar trebui să-l bage după gratii pe 16 ani, ci un proces sută la sută corect și echitabil. Cine știe, poate că pus în fața unei alegeri, procesul actual sau un proces „cum scrie la carte”, deținutul filat ar alege procesul comandat de Plahotniuc, pentru că în acest caz are garanția că va mai apuca să fie liber în timpul vieții? Nu știu.

Ceea ce știu e că am vorbit cu mulți oameni despre urma lăsată de deținutul filat în destinul colectiv al acestei părți de popor român și am sesizat fără nicio excepție o senzație de greață la toți. Asemănătoare întru totul cu senzația de greață pe care am avut-o scriind aceste rânduri despre zburdalnicul și țanțoșul, cândva, plouatul, astăzi, deținut filat. O tragedie națională. Un accident care va rămâne în istorie.
Sic transit gloria mundi.