Nu, Voronin nu a devenit unionist peste noapte, el era mai degrabă indignat de această situaţie. Mă văd silit să-l contrazic: la Prut există o graniţă bine delimitată, cu puncte de trecere a frontierei, cu grăniceri şi vameşi, cu tot ce trebuie – pe ambele maluri ale râului. Nu ştiu când a trecut Voronin Prutul ultima oară, dar pot să-l asigur că trecerea acestei graniţe a fost verificată de nenumărate ori de experţi ai Uniunii Europene. Voronin mai spune că graniţa dintre Republica Moldova şi România nu există nici din punct de vedere juridic – deoarece nu a fost ratificat tratatul privind regimul de frontieră dintre cele două ţări. Voronin nu se împiedică în realităţi, cum ar fi faptul că frontierele dintre România şi Republica Moldova respectiv Ucraina au fost definite pe teren prin tratatul din 1961. Care tratat, chiar dacă a fost încheiat cu Uniunea Sovietică, a rămas în continuare la fel de valabil şi după disoluţia acestei federaţii. Graniţele României sunt cât se poate de bine definite din punct de vedere juridic.
Problema lui Voronin este alta, şi anume libertatea de circulaţie este cea care îl deranjează. Voronin şi-ar dori o frontieră pe model sovietic, cu garduri de sârmă ghimpată şi grăniceri brutali, eventual cu ferestrele vagoanelor de călători acoperite cu mai multe straturi de vopsea. O graniţă totală sub un control total. Eventual combinată cu un control strict al paşapoartelor, tot aşa, pe model sovietic: să nu mai iasă oricine din ţară, oricum şi oricând, să existe un birou care să decidă cine merită să călătorească în lume. Graniţa este la locul ei, libertatea de circulaţie este deranjantă. Şi tocmai acesta este spiritul Uniunii Europene: deschiderea graniţelor.
Deja foarte mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova au beneficiat de libertatea de circulaţie – s-a creat o masă critică care nu mai poate fi ţinută în frâu prin mijloacele sovietice. Jumătatea de secol de graniţe închise aproape a fost dată uitării şi nu cred că noile libertăţi vor fi cedate cu foarte multă uşurinţă. Când vor dispărea şi vizele obligatorii pentru cetăţenii Republicii Moldova, procesul de dispariţie a mentalităţilor pe tipar sovietic va deveni ireversibil.
Pe de altă parte libertatea este o povară grea. Mă uit cu uimire la evenimentele violente de la Moscova, declanşate de o crimă ale cărei circumstanţe nu sunt cunoscute în totalitate – dar se pare că foarte mulţi moscoviţi ştiu mai bine decât oricine că vinovaţi sunt imigranţii „ilegali”, tocmai cei care preiau slujbele nedorite de cei din „rasa superioară”. Libertatea de circulaţie nu trebuie să fie limitată prin frică sau cauza extremismului care caută explicaţii autojustificative. Cu riscul de a mă repeta: sper că Mihail Formuzal a urmărit cu atenţie pogromul la care au fost supuşi caucazienii în Moscova şi îşi dă seama care sunt diferenţele în tratarea minorităţilor naţionale dintre Federaţia Rusă şi Uniunea Europeană.
