De Ziua mondială a libertății presei (3 mai) am aflat că nu stăm grozav: România, aflată în indexul libertății presei pe un mediocru loc 52 anul acesta, ar fi pierdut de anul trecut șapte puncte, fiind numai cu două puncte mai sus decât Mongolia. Dar nici alții nu au cu ce să se laude. Italia, zguduită de mafii, ar fi ajuns pe un nefericit loc 73, pierzând într-un an 24 de poziții, iar Statele Unite se află numai cu un fleac de poziții înaintea noastră, pe locul 49, în scădere cu trei puncte de anul trecut. Cele dintâi locuri sunt ocupate constant de nordici – finlandezi, danezi, suedezi -, urmați de neozeelandezi, canadieni și jamaicani. Rusia e pe locul 152, iar China pe 176. Mai grav, raportul (redactat de organizația Reporteri fără Frontiere) arată că indicii generali au arătat o scădere a libertății presei atât în întreaga lume în ansamblu, cât și în toate marile zone geografice: UE și Balcani, Europa de Est, Americile, Africa, Orientul Mijlociu, Asia-Pacific. Iar scăderea pare continuă, de la an la an. Deși UE se află de departe în fruntea clasamentului, a pierdut în anul trecut, în termeni procentuali, cel mai mult dintre toate zonele geografice: 5,6%.
Cifrele nu fac decât să cuantifice ceea ce înțelegem cu toții de ceva vreme: libertatea de expresie și de opinie autentice devin tot mai limitate și mai minoritare în lumea noastră. În multe teritorii din Africa sau Orientul Mijlociu, sau Orientul Îndepărtat, practic, nu se poate vorbi despre libertate de niciun fel, nu numai de expresie. Islamul este în principiu ostil libertății, așa cum a fost și creștinismul cândva. Doar că în Europa libertatea s-a putut dezvolta pe solul separării dintre stat și biserici, în timp ce secularizarea pare azi extrem de dificilă chiar în țări musulmane, precum Turcia, unde secularismul tradițional a dat înapoi. Așadar, unele state, precum multe dintre cele islamice, înăbușe libertatea în numele religiei, altele, precum China sau Venezuela, în numele ideologiei, altele, precum Rusia – în numele „democrației controlate“, altele – precum Ungaria (locul 65) – în numele „democrației nonliberale“. Restricțiile impuse de războaie locale fac și ele imposibilă presa liberă, bineînțeles.
La toate acestea se adaugă limitările prezente chiar în țările europene sau în America de Nord: teama de terorism, desigur – atentatele de la Charlie Hebdo au avut drept scop intensificarea acestei temeri. Vin apoi presiunile și amenințările din partea unor grupuri infracționale sau ale poliției, ori arestările unor jurnaliști, cum s-a întâmplat în SUA. Rusia și tot spațiul fostei URSS sunt o caricatură de presă liberă, unde organele de presă cu vizibilitate au ajuns tot mai înregimentate în mașina de propagandă a regimului, iar figurile independente sunt nu o dată înlăturate prin asasinat. Alte limitări, mai soft, dar nu mai puțin insidioase țin de economic. Le simțim bine la noi: jurnaliștii, mai ales cei de televiziune, sunt „domesticiți“ prin cumpărare și corupere sau, când procedeul nu funcționează, dați afară, deoarece nu respectă „linia“ postului TV sau a publicației. În general, restricțiile economice, reducerea ponderii presei scrise, emotivitatea excesivă produsă de imagini, goana disperată după „bombe de presă“ sau după divertisment, dependența de publicitate, dar și manipulările prin presă realizate de serviciile secrete sau de mari companii ne aduc informații trunchiate, deformate, tendențioase, uneori mai periculoase decât pura minciună. În sfârșit, crește confuzia între partizanatul politic onest și liber și cel cumpărat cu bani sau impus cu diferite presiuni, sugerându-se publicului fie că orice partizanat este legitim, fie că nu-i niciunul astfel.
Mulți și-au făcut mari iluzii în anii trecuți cu privire la capacitatea mijloacelor online (presă online, bloguri, rețele de socializare) de a spori libertatea. Lucrul se pare că nu s-a întâmplat. Presa online, ca și cealaltă, debitează cu ușurință minciuni și manipulări; postacii plătiți încurajează crearea unei false opinii publice, iar fluxul nesfârșit de informații online năucește și limitează posibilitatea informării sintetice și corecte. Simplul fapt că, la orice oră din zi sau noapte, accesăm gratis nenumărate situri de știri – bune și rele – diluează ideea de presă serioasă, onestă, informativă. Într-adevăr, din cauză că suntem în situația să nu mai plătim direct pentru informație (în vreme ce ziarul îl plătim), am ajuns să plătim indirect pentru ea (căci pe lumea asta nimic nu-i pe gratis), și anume plătim, în foarte multe cazuri, prin înghițirea de propagandă mascată (fie și comercială), de manipulare și, oricum, de calitate slabă.
Pe scurt, libertatea presei și, în general, libertatea rămân excepții, fenomene tot mai minoritare chiar și în lumea de azi, fiind inexistente, de drept sau în fapt, în cea mai mare parte a globului și fragilizate în ultimul timp chiar și în „lumea liberă“ de care totuși aparținem. Este, poate, și acesta un motiv pentru a le aprecia mai mult și a le apăra după puteri.
Andrei Cornea/ revista22.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
