O mare atenţie trebuie acordată structurii frazei, care, de regulă, este mult mai complexă şi mai amplă decât în alte tipuri de texte, şi nu în ultimul rând, este necesar să fie respectate rigorile generale ale unui stil îngrijit.
Însă anumite cuvinte, deşi utilizate în permanenţă în limbajul politic, îi pun în încurcătură pe unii jurnalişti. Un exemplu de ultimă oră este verbul a accede, cam greu de stăpânit în anumite contexte. La postul de radio Sputnik Moldova (pe data de 13.01.15) un prezentator spunea ceva despre „formaţiunile care au accedat în parlament”, însă participiul, „accedat”, folosit aici pentru a forma perfectul compus, nu există în limba română. Verbul „a accede”, împrumutat din franceză, face parte din vocabularul livresc şi are sensul de „a avea acces, a ajunge la ceva, undeva” şi în limba română nu se foloseşte la timpul trecut. Dicţionarele ortografice menţionează doar formele de indicativ prezent, pers. 1 sing. şi 3 pl. accéd ( deci eu acced şi ei acced ), precum şi forma de conjunctiv prezent, pers. 3 să acceádă (de ex., cei care doresc să aceeadă). În rest, dacă este vorba de trecut, se vor utiliza sinonimele respective, deci putem spune „formaţiunile care au intrat în componenţa parlamentului”, „cei care au ajuns în parlament” ş.a.
Însă nu doar neologismele îi pun în încurcătură pe jurnalişti, dar şi unele sintagme cunoscute şi utilizate de toată lumea. Curios este modul cum apare într-o ştire de la acelaşi post de radio expresia în ruptul capului: „liberalii cer în ruptul capului funcţia de şef al statului”, propoziţie care, de fapt, reprezintă un nonsens. Respectivul frazeologism, este foarte sugestiv şi sună frumos pentru vorbitorii de română, numai că cei care îl folosesc trebuie să aibă în vedere faptul că în ruptul capului se foloseşte doar în propoziţii negative şi are sensul nicicum, în niciun fel, cu niciun preţ, deloc. Deci putem spune „nu vrea nici în ruptul capului să lucreze”, „nu aş pleca nici în ruptul capului” etc. Iar dacă punem vreunul dintre sinonimele expresiei respective în fraza de mai sus, nonsensul devine foarte evident: „liberalii cer în niciun fel, cu niciun preţ funcţia…”.
Nu mai are rost să încercăm să corectăm enunţul prost ticluit din start; parafrazând expresia „nu tot ce zboară se mănâncă”, putem doar afirma că nu tot ceea ce auzim şi ce ni se pare interesant poate fi scris şi prezentat la radio, fără a verifica cum stau lucrurile. În caz contrar, lista „curiozităţilor de exprimare” se cam lungeşte şi exemple doveditoare există din belşug.
Irina Condrea,
prof. univ., doctor habiliat, USM
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
